Ce ne învață Cuviosul Avvă Dorotei? Iată cuvântul său pentru inima noastră: „Fie că ne face cineva bine, fie că pătimim rău de la cineva, trebuie să privim în sus și să dăm mulțămită lui Dumnezeu pentru tot ce se întâmplă cu noi, întotdeauna mustrându-ne pe noi înșine și zicând, cum au zis Părinții, că dacă se va întâmpla cu noi vreun lucru bun, acesta este de la Purtarea de grijă Dumnezeiască, iar dacă se va întâmpla ceva rău sunt de vină păcatele noastre, căci, cu adevărat, tot ce pătimim, pentru păcatele noastre pătimim.
Sfinții, chiar dacă pătimesc pentru numele lui Dumnezeu pătimesc, sau ca să se vădească virtuțile spre folosul multora, sau ca să se înmulțească cununile și răsplățile lor de la Domnul Dumnezeu!”
Acceptarea suferințelor este o lucrare de adâncă înțelegere a lucrurilor tainice, pentru că Domnul Dumnezeu are multe și minunate mijloace sau terapii pentru a tămădui, așa cum știe El, mai ales când noi ne asumăm starea care dă peste noi, de cele mai multe ori fără știrea și învoirea noastră.
Iată ce scrie Sfântul Serafim de Sarov, cel care a făcut mari experiențe duhovnicești, fiind un campion al răbdării și al nădejdii izbăvitoare, plecând de la starea optimistă când a citit Cuvântul Domnului: „În Casa Tatălui Meu multe locașuri sunt!”, el mărturisește: „Asupra acestor cuvinte ale Mântuitorului Hristos am adăstat eu, cel sărăcăcios, și am poftit să văd cele cerești locașuri, și L-am rugat pe Domnul meu Iisus Hristos, să mi le arate, și Domnul nu m-a lipsit pe mine, sărăcăciosul de mila Sa, împlinit-a dorința mea, și iată că am fost răpit în acele cerești locașuri, atât doar că nu știu dacă în trup sau în afară de trup, Dumnezeu știe, lucrul acesta este de neurmat cu mintea. Iar despre bucuria și desfătarea cerească, pe care le-am gustat acolo, cu neputință este a-ți povesti!”
Sfântul Serafim ne încredințează: „Dacă ai ști ce bucurie, ce desfătare așteaptă în ceruri sufletul dreptului, te-ai hotărî ca în această viață vremelnică să înduri cu recunoștință orice necazuri, prigoane și clevetiri. Dar dacă această slavă și bucurie cerească nu a putut-o tâlcui nici măcar Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 12, 2-4), ce limbă omenească ar putea tâlcui frumusețea lăcașurilor de sus, în care vor sălășlui sufletele drepților!”
Așadar, sus inima! Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu!
Să veghem asupra inimii noastre!
Calinic Argeșeanul
