Într-o zi m-am dus la Mănăstirea Robaia și, mergând ca șoricelul pe la cămară și bucătărie, am văzut o cratiță mare de tot, plină cu cartofi tăiați bucăți mari, odihnindu-se înainte de a fi pregătiți.
Stăteau în apă fierbinte. Am luat o bucată de cartof și fiind fierbinte, în loc să-l arunc din gură, l-am înghițit. A mers încet pe gât, esofag și a ajuns în stomac, cu groaznice dureri – m-am fript pe dinlăuntru – și până să ajung la apă, am băgat capul într-o găleată, ca să-mi potolesc neatenția și apucătura de om flămând, fără rațiune și prudență!
Acesta da, post grozav! Ce ziceți? Este primit?
Acum, chiar postesc! Nu mai pot gusta nimic, stomacul căpătând o arsură mare. N-am auzit că s-ar face și transplant de stomac. Dacă s-ar face, aș vrea să scap de stomacul de moșneag, acum făcut friptură la grătar.
Așa se întâmplă celor care nu știu ce înseamnă postul, nu postesc și mai dau și sfat altora. N-ar fi mai bine să tăcem mâlc și să nu tot povestim și asupra postului?
Mă întreb, uneori-deseori, ce a gustat Iisus și ce meniu îi pregătea Maica Domnului! Ori de câte ori am gustat ceva, am avut în fața mea pe Iisus, pe Maica Domnului și pe sfinți și m-am întrebat dacă ei au gustat ceva. Nu de puține ori am oftat și am plâns (nu glumesc) că ei nu s-au bucurat, totuși, să guste ceea ce noi gustăm din belșug!
Se va zice:
– Bravo, Calinic! Ce milostiv È™i sensibil eÈ™ti!
– Sunt un păcătos, care mai È™i glumesc (È™uguiesc, cum zice cineva), dar pentru sărăcia meniului lui Iisus, am plâns, El È™tie bine aceasta. Nu mă laud, ci suspin că nu È™tiu să postesc, nici să mă milostivesc!
Nu fiți supărați!
Să postim de mână cu Iisus!
Spor binecuvântat!
Calinic Argeșeanul
