Postul Adormirii Maicii Domnului este un timp de curățire a inimii duhovnicești, în care ne pregătim să cinstim mutarea la Ceruri a celei care L-a născut și îngrijit pe Iisus Hristos. În aceste zile, o chemăm cu evlavie pe Maica Domnului, știind că ea mijlocește neîncetat la Fiul ei și Dumnezeul nostru, așa cum a făcut la nunta din Cana, când a ajutat familia tânărului Simon Zilotul.
Nădejdea celor necăjiți și apărătoarea creștinilor, Maica Domnului ne cheamă, prin acest post, la discreție și milostenie. Sfântul Simeon al Tesalonicului arată că postul de la începutul lunii august nu este rânduit doar în cinstea Adormirii Maicii Domnului, ci și ca pregătire duhovnicească pentru Praznicul Schimbării la Față (6 august), sărbătoare numită „aducătoare de lumină”, ca arătare a slavei dumnezeiești a lui Hristos.
Mulți neoprotestanți acuză în mod greșit Biserica Ortodoxă că o adoră pe Maica Domnului. Aceasta este o neînțelegere profundă a învățăturii ortodoxe. Adorația este închinarea ce se cuvine doar lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Biserica Ortodoxă nu o adoră pe Fecioara Maria, ci o preacinstește (hyperdulia), acordându-i cea mai mare cinstire dintre toți sfinții, ca Maică a lui Dumnezeu (Theotokos).
Această preacinstire are temei în Sfânta Scriptură. Însăși Maica Domnului, inspirată de Duhul Sfânt, spune: „Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48). Domnul Iisus Hristos a cinstit-o pe Maica Sa și, în ceasul morții pe Cruce, a încredințat-o ucenicului iubit, Sfântul Ioan, iar prin el întregii Biserici: „Femeie, iată fiul tău!… Iată mama ta!” (Ioan 19, 26-27). Astfel, Maica Domnului devine Maica Bisericii. L-a născut pe Hristos, Capul Bisericii, iar prin El devine și Maica noastră.
La rândul ei, Biserica, prin harul Duhului Sfânt, naște în sufletul credinciosului adevărata cunoaștere și cinstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Grav este că, urmând linia teologului reformat Zwingli, confesiunile neoprotestante au îmbrățișat o viziune de tip nestorian, respingând numirea Sfintei Fecioare Maria ca „Născătoare de Dumnezeu” și susținând că ea ar fi născut doar firea omenească a lui Hristos, nu pe Însuși Dumnezeu întrupat.
Această concepție contrazice dreapta credință a Bisericii, mărturisită limpede la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), care a afirmat că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pentru că Fiul pe care L-a purtat și L-a născut este Dumnezeu adevărat și om adevărat, un singur Hristos, o singură Persoană – Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
Nu ortodocșii au numit-o mai întâi pe Fecioara Maria „Maica Domnului”, ci Dreapta Elisabeta, soția preotului Zaharia, care, plină de Duhul Sfânt, a recunoscut taina dumnezeiască a Pruncului din pântecele Mariei și a rostit cu glas mare: „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43).
Maica Domnului este mai presus decât toți sfinții și îngerii, nu printr-o poziție impusă, ci prin taina smereniei și a ascultării desăvârșite față de Dumnezeu. Nu doar pentru că a fost aleasă, ci pentru că a răspuns liber și curat chemării: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Atunci Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup în ea, iar prin credința ei s-a deschis drumul mântuirii omenirii. Această ascultare a fost împlinirea profeției din Facerea: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul…” (Facerea 3, 15). Părinții Bisericii au tâlcuit că această „femeie” este Fecioara Maria, iar „sămânța ei” este Hristos, Cel ce a biruit moartea. Sfântul Irineu al Lyonului o numea „noua Evă” și scria că neascultarea Evei a fost dezlegată prin ascultarea Mariei. Dacă prin Eva s-a închis Raiul, prin Maria s-a redeschis.
La fiecare Sfântă Liturghie, numele ei este rostit în chip viu: „Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind‑o…” – nu „să o pomenim”, ca pe ceva viitor, ci ca pe ceva prezent și continuu. Această pomenire vie se leagă firesc de îndemnul: „…pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră doar lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”
Trupul și Sângele cu care ne împărtășim sunt cele pe care Domnul Iisus le-a preluat din ea. De aceea, după prefacerea Cinstitelor Daruri, preotul o pomenește: „Mai ales pe Preasfânta…”, iar credincioșii cântă: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim…”, mărturisind că Maica Domnului este tainic prezentă la Jertfa euharistică, ca aceea care L-a născut pe Hristos și L-a dăruit lumii. Mirida ei, tăiată triunghiular, este așezată pe Sfântul Disc și apoi pusă în Potir, în același Sânge, alături de Agneț, semn al comuniunii de har cu Fiul ei.
Maica Domnului a fost prezentă la Înălțarea la cer, privind cum Fiul ei se înălța din mijlocul Apostolilor, ducând firea omenească la dreapta Tatălui. A fost și la Cincizecime, în același loc cu Sfinții Apostoli (Fapte 2, 1), rugându-se și participând la frângerea pâinii, semn al comuniunii euharistice. După Înălțare, a mai trăit unsprezece ani, întărind comunitățile din Ierusalim, Efes și Antiohia. Apoi s-a săvârșit cu pace la Ierusalim și a fost înmormântată în Ghetsimani, dar trupul ei nu a văzut stricăciunea: Hristos a ridicat-o la cer, ca împreună cu El să împărățească: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată” (Psalm 44, 11).
Maica Domnului a rostit puține cuvinte în Evanghelii, dar a lăsat un testament esențial: „Faceți orice vă va spune El” (Ioan 2, 5). Acesta este cuvântul Maicii: trimitere smerită spre Hristos. În majoritatea icoanelor ortodoxe, o vedem pe Maica Domnului ținându-L în brațe pe Hristos și arătând spre El, semn că nu ea este centrul, ci El, dar că prin ea ne apropiem de El.
În perioada aceasta citim în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului sau alte rugăciuni dedicate ei. Cât despre mâncare, postul acesta e mai ușor decât Postul Mare, dar un pic mai strict decât cel de Crăciun sau al Sfinților Apostoli, și este mai ușor și pentru că avem o mulțime de legume și fructe proaspete la îndemână.
La finalul celor două săptămâni de post, în ziua Adormirii Maicii Domnului, întreaga țară, numită „Grădina Maicii Domnului”, va străluci de bucurie sfântă. Această zi nu este doar o comemorare liturgică, ci și o sărbătoare a inimilor românilor, peste două milioane de credincioși își serbează onomastica sub ocrotirea celei care este și va rămâne Maica noastră.
📿 „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu…
🙏 Post cu folos și binecuvântare!
✒️ Protos. Prof. Psih. Vintilă Rafael Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat, Pitești
📣 Proiect cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, prin Sectorul Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul – ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI
