Cuviosul Avva Dorotei scrie o scrisoare fiului său duhovnicesc, care se plângea că l-a cuprins boala în ghearele ei necruțătoare. Cuviosul Dorotei, de îndată, răspunde: „Te rog, fiule, rabdă și dă mulțumire pentru piedicile pe care le ai prin boală, după cuvântul celui care a zis: „tot ce ți se va întâmpla, primește cu plăcere” (Sirah 2, 3) și întru necazurile tale fii îndelung răbdător! Pentru că voia Purtării de grijă Dumnezeiești să se împlinească asupra ta, fiule, așa cum este plăcut înaintea ei. Așadar, fii bărbat, întărește-te în Domnul și nădăjduiește în grija Lui pentru tine. Dumnezeu cu tine! Cuviosul Avvă Dorotei”.
Într-un cuvânt mai pe scurt, Sfântul Ioan Scărarul, definește boala ca fiind un instrument de îndreptare a firii: „Boala este trimisă, uneori, pentru curățirea păcatelor, iar alteori spre smerirea trufiei”, iar Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață, că: „Boala este trimisă de la Dumnezeu, precum și sănătatea și tot ce este de la Domnul Dumnezeu ni se dă spre mântuirea noastră. Așa să primești și tu boala pentru ca să dai mulțumire Domnului Dumnezeu, că se îngrijește de mântuirea ta. Cum anume slujește spre mântuire ceea ce trimite Domnul Dumnezeu, poți să nici nu mai cercetezi, poate că nici nu vei afla. Domnul Dumnezeu trimite unele necazuri spre pedepsire, ca pe o epitimie, pe altele spre înțelepțire, ca omul să-și vină în fire, pe altele ca să izbăvească de un necaz în care ar cădea omul de ar fi sănătos, iar pe altele ca să curețe de toată patima, precum și pentru alte pricini…Iar tu, când îți aduci aminte de păcate, să zici: „Slavă Ție, Doamne, că ai pus asupra mea epitimie spre pedepsire!”
Când îți amintești că mai înainte nu Îl pomeneai întotdeauna pe Domnul Dumnezeu, să zici: „Slavă Ție, Doamne, că mi-ai dat prilej și învățătură să-mi amintesc de Tine mai des!” De asemenea, să mulțumim Domnului Dumnezeu pentru permanenta purtare de grijă și să zicem din toată inima: „Slavă Ție, Doamne Dumnezeule, că nu îngădui să cad în păcat!”
Așadar, să ne împăcăm cu Îngerul păzitor, cu Sfântul al cărui nume îl purtăm, cu casnicii (familia), cu colegii de serviciu, cu oricare vrăjmaș, apoi, împăcarea supremă sub purtarea sub purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu: „Vă rugăm, în numele lui Iisus Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu”, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (II Corinteni 5, 20).
Calinic Argeșeanul
