În anul 1622, Principele Bethlen al Transilvaniei înființează la Alba Iulia, Universitate cu trei Facultăți printre care și Teologia. Cheamă ca profesori, absolvenți ai Universității din Heidelberg, bine pregătiți. Printre ei se remarcă Martin Opitz, care ne lasă 503 versuri despre români (vlahi), Imn închinat guvernatorului de Zlatna, Lisabon, bunul lui prieten.
Iată ce scrie despre limba română: „Cu nicio armă însă/ Dușmanul n-o să poată/ Să vă răpească limba,/ Nădejdea voastră toată;/ Al bătrâneții sceptru/ Și a artelor menire/ Ce le păstrați în datini/ Și cuget cu iubire.”
Iată limba vlahilor (românilor), cu 131 de ani înainte de nașterea poetului român Mihai Eminescu! Ce bucurie să citești asemenea versuri care circulau prin Europa înainte de a se instrui celebrul poet în Viena europeană, Imn tradus de nu mai puțin celebrul George Coșbuc, împărătescul stihuitor!
Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, a ales, din diferite texte, din opera poetului Mihail Eminescu, texte care au fost publicate la Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2006, dintre care, o parte, le vom arăta și cititorilor argeșeni și musceleni, dar și pentru alți iubitori de cultură și sfințenie!
Iată, dintru început: „Avem nădejdea în Dumnezeu, avem încredere în brațele oștenilor români și nu ne îndoim că marile puteri europene, recunoscând că suntem un popor trainic și vrednic de viață neatârnată, vor recunoaște și vor scuti independența noastră” (Vasalitatea României, 17 noiembrie 1877, pag. 70).
Dar una tristă, înfricoșătoare: „Oamenii degenerați sufletește ajung să-și îngroape morții (hoiturile) fără preot, ca pe niște câini” (Fragmente Ms. 2264, f. 207, pag. 539).
Încă una: „Robia sufletească e mai greu de purtat decât robia trupului” (Străinii de origine română, pag. 357).
Să ne izbăvească Domnul Dumnezeu de toate robiile!
Calinic Argeșeanul
