Cea dintâi îndatorire a noastră este să ne împrietenim cu Natura, marea Carte a lui Dumnezeu, Domnul nostru, dăruită omenirii ca să citească în ea, cu de-amănuntul!
Dacă observăm natura la ea acasă, nu numai în mașină și pe stradă, ci mergând pe jos înlăuntrul ei, numai să avem grijă la jivine ca să nu atace, atunci vom înțelege mai bine lucrarea Dumnezeiască și tainele ce se ascund de către cei care taie pădurile pentru îmbogățire și fluieră a pustiu.
Poetul Ioan Alexandru, pe care l-am cunoscut de-a binelea, era un mare iubitor de Natură și îndemna pe toți să iasă la plimbare prin Paradisul Românesc. Adesea, ne îndemna să ne facem prieteni la toartă cu Natura și să fim eleganți cu orice ramură de copac. Pădurea are rostirea ei și simte când cineva merge în adâncul cărărilor din iubirea cea curată. Și intră în spaime când vede topoare, drujbe, salopete și căști, pe capul năzdrăvanilor.
Naturalistul francez A. Milne-Edwards (1835-1900), scrie spre luare aminte: „Se cade să ne furișăm în fața unor fapte așa de grăitoare și așa de numeroase, se pot găsi încă oameni, care să spună că toate minunile Naturii sunt simple efecte ale întâmplării sau urmări necesare ale însușirilor generale ale materiei, ale acestei materii care formează substanța unui lemn sau a unei pietre…Aceste zadarnice ipoteze sau mai degrabă aceste rătăciri a minții omenești; ce se ascund uneori sub numele de știință pozitivă, sunt respinse de adevărata știință” (Revue des questions scientifiques, 1883, t. XIII, p. 387-388).
Natura, această Carte uriașă, este bucuria netrecătoare a privirii tainelor Domnului Dumnezeu, firește, și în fiecare fir de iarbă, peste care noi călcăm, fără să ne mai gândim la felurimea soiurilor de flori, chipul lor sprinten, culorile diferite, precum și parfumul ce se înalță spre Cerul cerurilor! Cred că nicăieri în Universul vizibil, nu se mai întâlnește atâta frumusețe răpitoare!
Ne gândim, noi, pământenii, mai dinamic la ceea ce a zidit Domnul Dumnezeu pentru ca să ne bucure inima?
Stăm uimiți de atâta frumusețe revărsată pe fața acestui Pământ, așternut picioarelor Domnului Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
