Noi, cei de azi, de vrem sau de nu vrem, suntem: „Moștenitori ai drepturilor pentru păstrarea cărora părinții noștri au luptat veacurile trecute, fie ca aducere aminte a acelora să deștepte în noi sentimentele ce avem de a păstra și de a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”, așa cum ne îndeamnă sfântul istoric, Nicolae Bălcescu, în operele sale, retipărite în anul 1960.
Un gânditor român, a scris cu convingere, că: „Este cunoscută eroica rezistență opusă de poporul nostru românesc, sub steagul unor mari domnitori și conducători de oști ca Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș și alții, împotriva dominațiilor străine, pentru apărarea gliei strămoșești, rezistență care a impus respect dușmanilor și prețuire prietenilor!”
Istoricul Constantin Giurescu, în Istoria Românilor, ca și alți istorici, au amintit în operele lor despre ceea ce a lăsat scris despre noi, Părintele istoriei antice, Herodot: „Geții (geto-dacii) sunt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”, o onoare absolută, ca să fii remarcat în Istoria popoarelor lumii cu virtuți: drepți și viteji!
Ce poate fi mai potrivit și mai mângâietor ca să te afli făcând parte din așa spiță de neam nemuritor?
Cum să nu-l îmbrățișez pe istoricul și omul de inimă, Vasile Pârvan, care, doar pe studii și cercetări științifice a putut scrie (scrisul său este ca și al lui Nicolae Iorga), cele ce ne-au rămas ca testament viu peste veacuri: „Apărarea pământului dacic de regele Decebal și poporul său a fost un imn de iubire cum rar au mai înălțat popoarele moșiei lor amenințate” (Vasile Pârvan, Memoriale).
În lucrarea sa, Atitudini și Mărturisiri, scriitorul Ion Slavici, a spus: „Ștefan a fost mare, fiindcă lumea în care el a trăit a fost puternică, ideile care l-au condus au fost mărețe!”
Să gândim măreț și sfânt pentru toți, dar pentru România, martiră în Istoria lumii, în mod cu totul dinamic și entuziast!
Gânduri mari! Oameni mari!
Popor mare, în Istorie!
Calinic Argeșeanul
