Se spune că noi, oamenii, putem fi consideraţi ca şi aleşi atunci când suntem iubiţi de Dumnezeu. Odată veniţi pe lume, Dumnezeu binevoind întru noi, ne putem considera iubiţi de Dumnezeu şi aleşi de a veni în frumuseţea acestei lumi văzute.
Scriitorul Boccacio (1313-1375), cu spiritul său de critic nemilos al moravurilor din Evul Mediu scria: „Şi în casele sărace cad din cer spirite divine, după cum în cele regeşti se ivesc dintre acelea care ar fi mai potrivite să păzească porcii decât să domnească peste oameni.”
Sunt în lume orânduieli anapoda. Despre unii oameni nu se ştie nimic, niciodată. Doar Dumnezeu îşi ştie cel mai bine creatura. Scriitorul La Bruyere, în cartea sa Despre meritul personal, ne reaminteşte: „Câţi oameni admirabili şi care au avut o minte foarte aleasă au murit fără să se vorbească de ei! Câţi mai trăiesc încă, despre care nu se vorbeşte şi despre care nu se va vorbi niciodată!”
Somadeva ne încurajează şi azi: „Cei care nu se tulbură în nenorocire, nu sunt trufaşi în prosperitate, nu au teamă în acţiunile lor: aceia sunt tari, aceia biruie lumea.”
Suntem aleşi din chemarea lui Dumnezeu.
Biruim doar biruindu-ne pe noi înşine!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
