Skip to main content


Când ne gândim cum s-a construit edificiul Creștinismului, că este totuși o structură binecuvântată de Domnul Dumnezeu, începem să cugetăm la cele sfinte.

 

Pentru Ortodoxie, anul 325 este foarte important în domeniul Credinței celei adevărate. Constantin cel Mare a hotărât, ca la Nicea, un oraș în Asia Mică, să se întrunească cel mai mare Sinod de până atunci, la care au participat 318 Sfinți Părinți (episcopi), pentru a se hotărî în plenitudine dogmele Bisericii Ortodoxe și mai ales de a se tămădui ereziile împânzite ale lui Arie. Atunci s-au alcătuit cele 7 articole din Simbolul Credinței.

Cât de reconfortant este să te gândești că la baza vieții se află un Adevăr de Credință, împărtășit de Domnul Dumnezeu, tuturor celor care au bucuria să urmeze pe Iisus Hristos!

Mare bucurie a adus lumii și mama Sfântului Constantin cel Mare, Împărăteasa Elena care, în anul 326, fiind deja creștină, face un pelerinaj în Siria, Iudeea și Ierusalim, cu gândul de a găsi Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, pe muntele Golgota, unde era clădit templul zeiței Afrodita, construit de către împăratul roman Hadrian, tocmai pentru a stârpi gândurile creștine ale iudeilor. După ce a început săpăturile, au fost dezgropate trei cruci! Care putea fi Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos? Atingând crucile, pe rând, de un  trup mort care era însoțit la cimitir, s-a observat că la atingerea Crucii pe care a fost răstignit Iisus, a înviat, astfel aflându-se care este crucea adevărată. La 14 septembrie 326 se proclamă cinstirea Sfintei Cruci prin Înălțarea ei de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului.

Atunci când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, pe chipul trupului nostru și spunem: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, creierul se luminează și-l face pe om fericit, gândindu-se la cele sfinte!

Calinic Argeșeanul