Citind pe sărite, vei avea surpriza, până la urmă, să zici, că Cioran ar fi chiar de lepădat, adică să fie ”vărsat din gura lui Dumnezeu” (Apocalipsă 3, 16), nefiind nici rece nici fierbinte.
El se ruga după puterea lui: ”Ferește-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi. Domolește-mi tremurul agresiv al corpului și descătușează-mă din încleștarea fălcilor mele.”
Se vede că avea de lucru nu numai cu mintea și scrisul, dar și cu gura grăitoare de blasfemii infernale. Acelea au dus pe mulți tineri la necredință, disperare și suicid.
Cum să-i mai zici lui Cioran?
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
