Fiecare dintre noi, când își face chiar numai un sumar de examene în privința conștiinței, își poate măsura singur gradul de vinovăție. Nu vorbim aici de calvarul învinovățirii, care se suportă, de cele mai multe ori, mai greu decât vinovăția!
Ca să scăpăm, oarecum, de o parte din povara vinovăției, primul lucru la care trebuie să ne oprim este să recunoaștem vinovăția dacă o avem și să ne-o asumăm grabnic. Așa am înțeles să fac și eu păcătosul, pe parcursul vieții!
Adică, să recunoaștem vina! Mai mult, dacă nu avem vină în anumite ipostaze, este potrivit ca să ne luăm în cârcă și scăderile și alunecările celor cu care conviețuim. Orice om care-și asumă păcatele altora este pe drumul care duce la sfințenie.
Pentru o vindecare sigură, pe lângă recunoașterea vinei, trebuie să se facă și reparația: cererea de iertare, achitarea pagubei, spovedania, canonul, Sfânta Împărtășanie, mersul la slujbele tămăduitoare de suferințe ale Bisericii Ortodoxe.
Ca un adaos necesar se cuvine să avem zilnic hărnicia de a citi din Sfânta Scriptură, precum și din capodoperele de literatură religioasă ale Sfinților Părinți.
Făcând aceasta, o mare bucurie și ușurare va cuprinde biata noastră viață. De asemenea, să nu uităm dumnezeieștile și minunatele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, care cu toată stăruința ne îndeamnă: „Bucurați-vă pururea! Rugați-vă neîncetat! Întru toate mulțumiți, că aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi” (I Tesaloniceni 5, 16).
Așa a învățat Sfântul Pavel de la Iisus Hristos, Care, după Înviere a întâmpinat pe femeile mironosițe care au venit la mormânt, cu nemuritoarele cuvinte: Bucurați-vă!
Aceasta este chemarea lui Iisus: Bucuria să rămână în inimile noastre pururea și să nu distrugem bucuria nimănui!
Calinic Argeșeanul
