Când am auzit pentru prima oară de liberul arbitru am crezut că este ceva despre care să povestești, fără ca să te angajeze anume, în societatea românească. Hai să povestim despre liberul arbitru, auzeam câteodată, după ce profesorul de Dogmatică părăsea clasa, luând tabla subsioară, pardon, catalogul, am vrut să scriu, care era mare ca o jumătate de tablă de perete.
În timp ce noi râdeam și aruncam pernele din bancă spre tavan, s-a deschis ușa clasei, pe jumătate, și profesorul bagă catalogul (jumătate de tablă de perete) și-i dă drumul jos, spre surpriza noastră. Rămânem blocați! Profesorul nu înaintează. Ușa rămâne încremenită; catalogul pe jos, iar noi, țepeni de uimire, nu știam ce va să însemne noua procedură.
După o vreme, îi spun unui coleg să meargă să ia catalogul și să-l ducă la Cancelarie, dacă nu găsește pe profesor pe drum.
N-a durat mult. Profesorul era pe cerdac, așteptând să vadă cum vom proceda noi, cei din clasă. Rapid se întoarce, intră în clasă, pune catalogul pe catedră și tușind ritos, întreabă:
– Ce am făcut eu acum, iubiți elevi?
– Ați căutat catalogul pe care l-ați pierdut pe drum plecând spre Cancelarie, la sfârșitul orei.
– Nu, nu, nu, strigă înfuriat, cu glas înalt, magistrul nostru.
– Ia, tu de acolo, din colț, ce părere ai? Elevul glăsuiește sfios:
– Eu cred că ați vrut să vedeți, practic, cum am înțeles noi, elevii, cele predate despre liberul arbitru.
– Bravo! Așa da! Dar tu, cel care râzi de știința colegului tău, ce crezi?
– Cred că dumneavoastră ați avut liberul arbitru să plecați la Cancelarie, dar nu trebuia să băgați catalogul pe ușă și să-l lăsați jos, deși, tot liber ați fost.
– Bravo, băiete! Ai înțeles pe jumătate. Dar tu, care râzi fără rușine, ce părere ai?
– Noi, elevii am fost liberi să ne uităm, ca proștii, la catalogul părăsit pe jos și, crezând că sunteți bolnav, un elev a luat catalogul și a plecat să vă caute, cu frică mare, că a dat dezastrul peste dumneavoastră.
– Bravo și ție! Ai umor, băiete!
– Cine mai are ceva de spus? Toți elevii ne holbam la profesorul surpriză!
– Eu, cu îngăduința dumneavoastră, zice un elev care dădea cu oiștea în gard.
– Ia, să vedem ce mai poți adăuga.
– Că și noi eram liberi să lăsăm catalogul jos, până veneați să-l luați singur!
– Oho! Bravo! Toți aveți dreptate! Acesta este liberul arbitru! Toată clasa are nota 10!
Și luându-și catalogul a pornit spre Cancelaria școlii!
Calinic Argeșeanul
