Îndrăznim să spunem că Mihai Eminescu a avut un Program Perfect de Țară! El nu putea să-și permită să viseze, nici măcar în stare de veghe! Putem spune că, în celebrul lui Program de Țară, a punctat în cele patru puncte cardinale ale Universului Românesc: Civilizație temeinică; Progres, cultivat cu maximă prudență; Tradiție cu rădăcini adânci – sănătoase și ca vârf de coeziune, un Patriotism sănătos, curat în gândire și exprimare!
Astfel, să medităm: „Măsurariul (măsura) civilizațiunii unui popor în ziua de azi e o limbă sonoră și aptă de a exprima prin sunete noțiuni prin șir și accent logic cugete, prin accent etic sentimente. Afară de aceea, civilizațiunea unui popor constă cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecări umane în genere, care sunt neapărate tuturor oamenilor, fie aceștia mari ori mici, săraci ori bogați, acelor principii, care trebuie să constituie fundamentul, directiva a toată viața și a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoștințe și principii, care să le fie tuturor comune, sunt mai dezvoltate, cu atât poporul respectiv e mai civilizat. Științele (afară de ceea ce e domeniul public) trebuie să prezinte lucrări proprii ale rațiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea și înaintarea omenirii; artele frumoase și literatura trebuie să fie oglinzi de aur ale realității în care se mișcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina (scena) cea mare a lumii. Legislația trebuie să fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept pusă în raport cu trebuințele poporului, astfel încât explicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acelora. Industria trebuie să fie a națiunii aceleia și păzită de concurență, iar purtătorul ei, comerțul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrănește pe industria și îmbracă pe agricultor, trebuie să fie în mâinile aceleași națiuni. Declarăm a înțelege, deși nu concedem (încuviințăm) ca cineva să fie aservit vreunei națiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbește cu lustrul civilizației sale… Dar să fim servitorii…cui?” (Echilibrul, pag. 85-86).
Gândire sfântă și pentru vremurile de azi!
Calinic Argeșeanul
