Când deschidem ochii, atunci vedem creația lumii vizibile, iar mintea cea așezată pe gândire echilibrată și Îngerul Păzitor, ne șoptesc că lumea nu este veșnică și că ea are un început și un sfârșit.
În lumea metafizică se demonstrează că materia este nedesăvârșită și schimbătoare, nu poate să-și fie sieși cauză, aceasta presupunând desăvârșirea și nestrămutarea, pe care materia nu o are.
Dacă apelăm la lumea matematicienilor, am afla că dacă lumea ar fi veșnică, ea ar fi trebuit să se schimbe mereu ,,în mii de chipuri felurite”. (după susținerea savantului Cauchy 1789-1857)
De mergem mai în adânc, lumea fizicienilor ne asigură, că studiind lucrarea atomilor și a moleculelor, care sunt baza tuturor lucrurilor și pietrele de temelie ale lumii, acestea rămân pururea neschimbate în întinderea și natura lor.
Avem, de asemenea, mărturia întemeietorului astronomiei stelare (1738-1822), John Herschell, care ne adeverește că moleculele păstrează pecetea deosebită (amprenta!) a Aceluia Care a zidit toate, nu numai Cerul și Pământul, ci și materia lor alcătuitoare. Citind cu atenție despre descoperirile savanților lumii, am putea rosti ca și Lamartine, lăudând pe Atoatecreatorul:
,,Pe Acela Care din nimic a făcut Pământul,
Pe Acela Care a zidit lumea pe nimic,
Pe Acela Care fără de țărmuri a închis mările,
Pe Acela Care cu o singură vorbă a trimis lumina lumii!”
(Abbe Moigno, Les splendeurs de la Foi, Tom III, p. 1288)
Dintru început, mergem pe drumul care ne arată că lumea nu s-a făcut prin ea însăși și că nu se potrivește argumentarea cu spusele științei și ale filosofiei, și că Dumnezeu, Cel mai presus de fire este răspunsul care arată, cine este Izvorul existenței noastre materiale și spirituale. Iar a gândi altfel, nu vom putea dezlega problema originilor, scăldându-ne în ipotezele noastre închipuite. Iar atunci când întrebăm și noi: ,,Cine ești Doamne? El Însuși ne spune numele Său: Eu sunt Cel ce sunt!
Așadar, numai El, Domnul Dumnezeu, ne poate da explicarea tainelor existenței.
O, adevăr sublim!
Veniți să ne bucurăm, să tresăltăm de fericire, că am găsit pe Domnul!
Omenirea trebuie să învețe, că numai stând în genunchi, descoperă pe Dumnezeu, Care a zidit toate întru Înțelepciunea Sa!
Slăvit să fie numele Lui, de-a pururi!
Calinic Argeșeanul
