Mihai Eminescu, în lunga prezentare a modului cum s-au desfășurat momentele unice de la Serbarea de la Mănăstirea Putna, spre final, în chip apoteotic, parcă închină un Imn de slavă marelui Ștefan cel Sfânt, și în cele din urmă se întreabă: „Oare ați fost numai și ați trecut, lăsându-ne nouă numai o amară aducere aminte de voi? Atâta-i de dulce dreptatea la o stăpânire și atâta-i strâmbătatea de amară, încât noi, după atâtea veacuri, plângem pe un domn drept atunci când pe cei strâmbi sau îi uităm sau nu ne aducem aminte de ei fără nu să-i hulim”.
Tot înainte de a depune darurile prețioase pe mormânt, se ține parastas de pomenire și se cântă frumosul Imn a lui Ștefan cel Mare executat de corul teologic. Cu ocaziunea așăzării darurilor, se cetesc cu glas tare toate inscripțiunile de pe ele.
În fine, trebuie să amintim că la toate momentele mai solemne din cursul serbării se trăgeau clopotele dimpreună cu Bugea și se dau mai multe rânduri de salve, care toate împreună împrumutau serbării o față mai solemnă și mai maiestoasă.
Pân-aici ne-am încercat a schița partea festivă și partea religioasă a serbării, rămâne să informăm publicul despre partea veselă, despre petrecerile și îndeletnicirile ce au urmat în ambele zile festive, cu ocaziunea meselor comune în portic și începând de sara până adânc în noapte.
La ospățul comun de duminică după amiază, cel dintâi toast l-a ținut președintele comitetului, în sănătatea și lunga viață a imperatorului Austriei. După aceasta au urmat o serie de toasturi întovărășite de discursuri patriotice și naționale, în care se revela sentimentele aprinse și entuziasmul viu al vorbitorilor, care nu puteau înăduși în sufletul lor nobila pornire a focului patriotic, pe lângă toată privegherea riguroasă a comisarului rânduit din partea guvernului. Cele mai mari emoțiuni au produs discursurile înfocate și adânc simțite ale d-lor Silași, prefect la seminarul gr.cat. din Viena, Sbiera, redactorul foaiei Societății pentru cultura poporului român din Bucovina, Mureșanu, reprezentantul din Transilvania, și Procopeanu, preot din Dorna.”
După cum povestește Mihai Eminescu, se poate turna un film de toată frumusețea istorico-națională, pentru a se arăta virtuțile Neamului Românesc, chiar atunci când sunt strânși de gât, la ei acasă!
Calinic Argeșeanul
