Nu-i vorba de postul duhovnicesc, calendaristic, se înţelege! Postul administrativ, politic, social, este o postură, dar poate deveni şi o impostură. Oricând şi oriunde a fost mereu la fel.
Roger Bacon (1214-1292) subliniază: „Rangul îl arată pe om: şi pe unii îi arată mai bine, iar pe alţii mai rău”, iar La Bruyere (1645-1696), pentru cei care s-au aşezat pe movilă doar să mănânce, le-o spune la obraz: „Sunt chiar şi oameni stupizi şi, îndrăznesc s-o spun, imbecili, care se aşează în posturi importante şi ştiu să moară în belşug, fără a putea fi bănuiţi în vreun fel de a fi contribuit la aceasta prin munca lor sau prin cea mai mică silinţă: cineva i-a condus la izvorul unui fluviu sau numai i-a găsit acolo întâmplarea, li s-a spus: Voiţi apă? Scoateţi; şi au scos.”
Iar pentru cei care se plâng, socotindu-se vrednici şi neajungând pe vreo movilă cu alevinci şi cârnaţi, tot La Bruyere îi mângâie cu o întrebare: „Care ruşine e mai mare: să ţi se refuze un post pe care-l meriţi, sau să fii plasat în altul fără a-l merita?”
Când ajungem în rosturi mari, La Bruyere ne ţine de braţ spunându-ne: „Un om plasat într-un post nu se mai serveşte de raţiune şi de spiritul său pentru a-şi regla purtarea şi înfăţişarea exterioară faţă de ceilalţi; el îşi împrumută regula de la postul său şi de la situaţia sa; de aici uitarea, mândria, aroganţa, asprimea, nerecunoştinţa.”
Vorba românului ros de mişeliile toate: La aşa saci, aşa petice!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
