Când auzim vorbindu-se despre popularitate, unora dintre noi ni se ciulesc rapid urechile şi ochii caută avid pe cel care discută despre aşa bijuterie.
De câte ori nu auzim, rostindu-se, doar aşa, ca ceva prea obişnuit: Uite ce frumos lucrează şi cât de delicat se poartă! Doreşte săracul, cu orice preţ să se afirme! Iar pentru a te putea afirma – urât cuvânt de altfel! – trebuie să realizezi un palmares pe care unii dintre noi îl numim popularitate. Lasă că auzim mereu şi de cuvântul populism, o altă stare cu iz de jigăreală.
Stând puţin pe gânduri şi judecând la rece, vom vedea clar că orice snop de fapte mari şi cu adevărat folositoare, poate deveni o popularitate găunoasă dacă este însoţit de trâmbiţe şi surle. Răsplata se spulberă ca praful de pe tobă.
Ilarie Chendi, într-una din maximele sale, ne avertizează: „E frumoasă şi ameţitoare floare popularitatea. E aşa de bine în pălăria fiecăruia. Dar e ca dragostea: nu alerga după ea dacă eşti om voinic şi o meriţi, ci lasă să alerge ea după tine!”
Ş-apoi Solomon rămâne de-a pururi actual când, în Ecclesiastul său, zice: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune. Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui cu care se trudeşte sub soare? O generaţie se duce, o generaţie vine şi pământul rămâne în veac!”
Iar filozoful Vasile Conta parcă ar face tălmăcire pe textul lui Solomon când afirmă: „Să nu vă miraţi că se face atâta risipă de glorie în viaţa unui actor, că i se aruncă flori, că-i dus în triumf, pentru o flacără care se stinge, fără să poată dovedi posterităţii că a luminat. În cazul acesta, vanitatea nemuririi e dureroasă!”
Aşa da, limpezimea în gândirea filozofului este ca roua dimineţii!
Desigur, nu se pot uita cuvintele „Popularitatea să-ţi fie în fapte, iar nu în vorbe mari învăţate pe dinafară!” (Heliade Rădulescu). Iar Nicolae Iorga, ca unul ce ştia foarte bine, spunea: „Vântul popularităţii face mult praf ca să înainteze!”
Şi asta-i popularitate, bat-o vina?!?
Calinic Argeșeanul
