Ca orice stare deosebită – și viața lăuntrică – este o plinătate de Har în lucrul duhovnicesc, ceea ce stârnește invidia celor care pândesc greșelile altora și acuză de lene și inactivitate, pe cei care s-au pus la adăpost de eforturile fizice de fiecare zi.
Când ne gândim la viața lăuntrică, împărtășită în Ziua Rusaliilor, Sfinților Apostoli, vedem râvna sfântă pentru vestirea Evangheliei lui Iisus Hristos! Și ca să ne lămurim pe noi înșine, considerăm că pentru orice om, cât de cât luminat, care nu vrea să copleșească negativ o asemenea lucrare, va ajunge să înțeleagă așa cum trebuie, că viața lăuntrică nu este o trândăveală, ci este, în principiu, o jertfă de sine, chiar dacă, la prima vedere, nu ne-ar impresiona cu nimic.
Iar ca să abordăm un nou concept, viața contemplativă, zidită pe temelia de piatră a Rugăciunii, plină de trezvie, în sine însuși, este un izvor de activitate fără pereche. Hărnicia, ori de unde ar răsări este o binecuvântare și un Dar de la Domnul Dumnezeu, pe care trebuie să-l recunoaștem în duh de evlavie și sfântă recunoștință, aducându-ne aminte de învățătura Domnului Iisus: „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu silință și cei care se silesc o apucă” (Matei 11 , 12).
Dacă tot este vorba de muncă fizică, s-au gândit înțelepții ca să enumere trei ipostaze:
1. Munca înrobitoare, fizică, desigur, a celor care au învățat o profesiune manuală (plugar, fierar, zidar, muncitor prolific și multivalent, cântăreț la instrumente muzicale, etc.) este cea mai puțin grea;
2. Munca intelectuală a oamenilor de știință, a gânditorului (a se înțelege și a filosofului), în căutarea – adesea extrem de ostenitoare – a adevărului, munca scriitorului, a profesorului și a diplomatului; a omului de afaceri, a inginerului și arhitectului, și dacă mai este și război – Doamne, ferește-ne pe toți – când trebuie să prevadă ce s-ar putea întâmpla, să conducă oastea și mai ales să ia hotărâri, munca aceasta este mai grea decât cealaltă;
3. Munca vieții lăuntrice. Se consideră că este mai grea și anevoioasă, dacă se ia în serios viața lăuntrică. Să ne amintim de Sfântul Grigore, care ne învață că e mai mare truda de a lupta împotriva viciilor și patimilor de tot felul, decât a te osteni și asuda în munca trupească.
Cred că este bine să reamintim că munca fizică adunată cu cea intelectuală, cărturărească, ne duce la răsfățul bucuriei de a ne trezi în bucuria vieții lăuntrice, unde nu se face casă comună cu trândăvia.
Calinic Argeșeanul
