Parohia Tutana, Deal, din județul Argeș, și-a sărbătorit cu bucurie hramul, închinat Sfântului Cuvios Atanasie Athonitul. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Inaltpreasfintitul Parinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură, ierarhul le-a vorbit celor prezenți despre mărturia pe care diavolul o dă în Sfânta Evanghelie cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, recunoscând că El este Fiul lui Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a săvârșit slujba de pomenire pentru ctitorii și binefăcătorii acestui sfânt lăcaș, înălțând rugăciuni pentru odihna sufletelor celor care, de-a lungul veacurilor, au sprijinit și au păstrat vie moștenirea spirituală a fostei Mănăstiri Tutana, astăzi biserică de mir.
Sărbătoarea hramului a reunit numeroși credincioși din parohie și din localitățile învecinate, care au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie și s-au rugat împreună, cinstindu-l pe Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul, ocrotitorul acestui vechi și valoros lăcaș de cult.
Fosta Mănăstire Tutana, situată în satul Tutana, județul Argeș, este unul dintre cele mai vechi și importante așezăminte monahale din Țara Românească. Tradiția consemnează întemeierea sa în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (1364–1377), de către sihaștri români veniți de la Mănăstirea Cotmeana, care viețuiseră o perioadă la Muntele Athos. Inițial organizată ca sihăstrie, înainte de anul 1377 a fost transformată în mănăstire de obște, reprezentând prima așezare monahală din Țara Românească organizată după tradiția athonită.
Pe locul actualei biserici a existat o construcție mai veche, ridicată pe temelia unei biserici atribuite domnitorului Radu I (1374–1385). Prima atestare documentară a mănăstirii datează din 1 aprilie 1497, într-un hrisov emis de Radu cel Mare, document reconfirmat ulterior, la 7 decembrie 1543, de Radu Paisie.
În jurul anului 1508, Mihnea cel Rău a reclădit incinta mănăstirii și, cel mai probabil, a ridicat o casă domnească. Biserica actuală a fost însă zidită din temelie în anul 1582 de Mihnea Turcitul, după cum mărturisește pisania păstrată, iar lucrările au fost coordonate de jupan Mihai Ban, viitorul domn Mihai Viteazul.
În timpul campaniei otomane conduse de Sinan Pașa, în 1595, mănăstirea a fost distrusă. Între 1613–1614, Radu Mihnea a rectitorit biserica, iar aceasta a fost sfințită de patriarhul Chiril Lucaris.
De-a lungul timpului, monumentul a trecut prin numeroase restaurări. Între 1774–1777 au fost efectuate importante lucrări de reparații. Cutremurul din 1838 a provocat însă distrugeri majore, inclusiv prăbușirea turlelor din cărămidă. În anii următori, biserica a fost consolidată, turlele fiind reconstruite din lemn, s-a înlăturat zidul dintre naos și pronaos, tâmpla de zid a fost înlocuită cu una din lemn, iar la intrare a fost adăugat un pridvor.
O nouă restaurare a avut loc între 1883–1885, când biserica a fost și repictată de Costin Petrescu. În 1942, pictura a fost restaurată de fiul acestuia, Theodor Petrescu. Cele mai ample lucrări de restaurare s-au desfășurat în perioadele 1987–1988 și 1990–2000, când biserica a fost consolidată și repictată de Ioan Savu din Săpata, sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Calinic al Argeșului și Muscelului, cu sprijinul preotului Gheorghe Bărănescu, al autorităților locale și al credincioșilor.
Astăzi, fosta Mănăstire Tutana, devenită biserică de mir, rămâne un monument de mare valoare istorică, arhitecturală și spirituală, mărturisind peste șase secole de continuitate a vieții creștine în Țara Românească.
