Acum vom citi și gândirea ce împărtășea predicatorul francez Denis-Luc Frayssinous (1765-1841), care în cei 76 ani de viață a acumulat cunoștințe întinse, cum ar zice: „…În natură totul se înlănțuiește; ea este o minune în care ordinea se vădește cu atât mai mult, cu cât fiecare rotiță își are rostul său deosebit și, în același timp, rostul său în legătură cu întregul. Luați pe om, îndeosebi: În ființa mea trupească, ce sunt eu? Sunt un atom, în raport cu pământul, care nu este decât un atom față de lumea planetară din care el face parte. Și această lume însăși ce este ea în raport cu întinderea nesfârșită a cerurilor înstelate? Nu este ea ca un punct în imensitatea spațiilor? Deci, cât de mici suntem noi și, prin partea trecătoare a noastră, cât suntem noi de aproape de nimicnicie! Totuși, existența noastră are raporturi și legături cu toată natura: pământul, mările, aerul, lumina, soarele, totul colaborează la păstrarea noastră. Nu sunt decât un punct de-abia zărit în întreg și eu sunt în același timp ca un centru spre care totul trebuie să tindă! Ceea ce spun despre om, voi spune despre fiecare din ființele naturii, voi spune de aceste mici vietăți, care scapă ochiului. Astfel totul se leagă, de la infinitul mic până la infinitul mare; și viermele care se târăște pe pământ se înrudește cu constelația ce strălucește pe înaltul cerului! (Defence du christianisme, ed. 1884, t. I, pag. 54-55).
Geologul și paleontologul elvețian, L. Agassiz (1807-1873), meditează: „Acest șir neîntrerupt apare ca desfășurarea unei concepții mărețe, exprimată cu o deosebire armonie de proporții, încât, fiecare parte pare necesară pentru înțelegerea completă a scopului general…Tot ceea ce, după mărturia universală a oamenilor, caracterizează concepțiile unui geniu, se găsește desfășurat ca o risipă, cu o bogăție…cu o desăvârșire de amănunte, o complexitate de raporturi, care pune în uimire ființa noastră!…Cine, deci, ar putea să nu citească, în toate acestea, manifestările necesare ale unei Inteligențe!…” (De l`espece et de la classification en zoologie, pag. 173-174).
După cum se înțelege, geologul și paleontologul elvețian, L. Agassiz, mărturisește credința într-o Ființă Superioară, denumindu-o Inteligența Dumnezeiască, adică Domnul și Dumnezeul nostru Cel Veșnic!
Calinic Argeșeanul
