Continuăm cu câteva pasaje din lucrarea filosofului, Aurelius Augustinus: Despre nemurirea sufletului!
„Rațiunea este, desigur, sau sufletul însuși, sau ea se află în suflet. Însă rațiunea noastră este ceva mai excelent decât corpul nostru. Corpul nostru este o substanță; și este mai bine să fii o substanță, decât să nu fii. Rațiunea nu este, deci, un neant. Mai mult, de orice natură ar fi armonia corpului, ea trebuie să fie legată inseparabil de corpul – subiect – și nu trebuie admis nimic care să nu fie în subiectul acelui corp în care domnește în mod inseparabil armonia.
Corpul omenesc este însă schimbător, rațiunea este permanentă. Numim schimbător, ceva ce nu este totdeauna în același fel. Va fi totdeauna adevărat că patru și cu doi fac șase; și tot așa, că doi și cu doi fac patru. Acest raport nu se poate schimba; este, deci, un raport rațional. Dar, dacă subiectul se schimbă, este cu neputință ca ceea ce se află în el în mod inseparabil să nu se modifice. Sufletul nu este, deci, o armonie cu totul fizică. Moartea nu poate să lovească lucrurile care nu se schimbă (permanente, imuabile). Deci, sufletul trăiește veșnic, fie că el însuși este Rațiunea, fie că rațiunea îi este unită în mod inseparabil.
De aceea, dacă sufletul este cum am spus mai sus, subiectul în care, inseparabil, rațiunea se află cuprinsă în virtutea necesității ei de a se afla într-un subiect, – dacă sufletul nu poate fi decât un suflet viu, – dacă rațiunea nu poate fi într-un suflet lipsit de viață și dacă rațiunea este, ea, nemuritoare, atunci și sufletul este nemuritor!”
Sufletul (suflarea de viață a Domnului Dumnezeu) este nemuritor: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului și i-a suflet în nări, suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Facere 2, 7).
Domnul nostru Iisus Hristos, cunoscând valoarea sufletului pe care ni l-a dat, ne învață: „Și ce folosește omului să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36)
De altfel, nici trupul și nici sufletul nu se negociază și nici nu se vinde ca la tarabă. Omul, ființă bipolară: trup-suflet (acest binom divino-uman) nu este al nostru. Ni s-a dat, ca împrumut de Domnul Dumnezeu. Trebuie să-l dăm înapoi, întreg, neschilodit!
Calinic Argeșeanul
