Aminteam în materialul trecut, de Avicenna (980-1037), după numele său inițial Ibn Sina, născut în Bukhara, în Uzbekistanul de azi. El a scris în limba arabă, limbă în care se învăța carte în lumea islamică, limba sa natală fiind limba persană.
A fost un copil-minune, care și-a depășit profesorii întru ale Logicii, Filosofiei, dar și al Medicinei, mai ales. Și-a petrecut viața pe la curțile diferiților prinți, ca medic, dar și consilier politic, din care se moare foarte ușor și, sigur, din cauza intrigilor. A scris enorm: 200 de lucrări pe diferite teme, cum ar fi matematica, Fiziologia animală, Mecanica solidelor, Sintaxa limbii arabe, etc. A murit, medic fiind, din cauza confuziei ce s-a făcut, când a luat tratament, cineva, din răutate, i-a schimbat rețeta, cu bună știință. Atenția le medicamente! Niciun hap, fără cap!
Cine poate răsfoi unele din lucrările lui Avicenna: Cartea Vindecării (1014-1020); Canonul Medicinei (1015); Sfaturi și notițe (1030), va avea bucuria să prețuiască pe cel mai important filosof al tradiției arabe și unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii, drept filosof și nu teolog islamic, alegând înțelepciunea greacă și calea raționamentului și a dovezilor, considerându-se un urmaș al lui Aristotel.
Și acum ceva despre omul plutitor! Avicenna propune să ne privăm de simțurile noastre (un fel de detașare) pentru a nu mai avea posibilitatea de a primi informații. Să presupunem că am venit pe lume, dar în starea de prunc, sunt dotat cu întreaga inteligență adultă. Apoi, să ne imaginăm că sunt legat la ochi și că plutesc în aer, membrele mele fiind separate unele de celelalte, astfel încât nu pot atinge nimic. Să ne imaginăm că suntem lipsiți total de senzații (de simțire) și cu toate acestea constat că exist. Însă, se întreabă Avicenna: ce este acest sine care sunt eu? Sinele pe care îl considerăm existent, nu poate fi considerat ca având dimensiuni: lungime, lățime sau înălțime. Nu are nicio componentă fizică. Și dacă aș fi capabil să-mi imaginez, de exemplu, o mână, nu m-aș gândi că aparține acestui sine despre care știu că există. Ce rezultă din aceasta? Că sinele omenesc – ceea ce sunt eu – este diferit de trup sau de orice altă componentă fizică. Iar acest experiment: Omul Plutitor, spune Avicenna, este o modalitate de a ne reaminti de existența minții drept ceva diferit de trup și că mintea nu poate fi ceva material.
Ceea ce m-a bucurat în gândirea lui Avicenna a fost meditația: „Conversația secretă este o întâlnire directă între Dumnezeu și suflet, lipsită de orice constrângeri materiale.”
Ceea ce știm și noi, după secole de gândire, este faptul că mintea nu poate fi niciodată similară (sau asemenea) trupului nostru, în integralitate sau ca parte al acestuia. Omul este ființă necunoscută în tainele sale și azi și așa va rămâne pururea.
În conversația secretă cu Dumnezeu, putem afla mai multe taine, ca să plutim în înțelesuri înalte!
Calinic Argeșeanul
