Stând la sfat cu Marc Aureliu, vom afla că: „O pierdere nu este decât o transformare, și în aceasta natura găsește „plăcere”, ea care este martoră la crearea tuturor lucrurilor atât de înțelepțește; din vecie tot așa a făcut și la infinit tot așa va face.
Cum poți să zici atunci că toate evenimentele ce au fost sau cele ce vor mai veni sunt nenorocite și că prin urmare, nu s-a găsit nicio putere cerească să îmbunătățească condițiile acestea, ci, dimpotrivă, lumea este ursită să rămână mereu încătușată de rele continui?” (IX, 35).
„O, sufletul meu! Nu ai să ajungi în sfârșit odată bun și sincer, gol și împăcat cu tine însuți? Când vei ajunge odată mai străveziu ca trupul ce te acoperă? Când vei ajunge odată să te bucuri de fericirea de a iubi și a face bucurie oamenilor? Nu ai să ajungi, în sfârșit, odată, la mulțumirea față de trebuințe, când să nu mai ceri, nici să mai dorești nicio plăcere, fie încorporată în ceva însuflețit sau neînsuflețit, nici timp să te desfătezi mai multă vreme, și nici să fii în alt spațiu, în alt ținut, ca să respiri un aer mai curat, să ai legături cu oameni mai cultivați? Ci, dimpotrivă, mulțumit cu fiecare pozițiune eventuală, să te bucuri de toate datele prezentului și să rămâi încredințat că toate lucrurile îți stau la dispozițiune, că toate pățaniile sunt spre binele tău, că îți sunt trimise de către Domnul Dumnezeu, și că vor sluji spre cel mai mare bine al tău încercările la care te supun, și schimbările pricinuite de către ei în cinstea ființei desăvârșite, bune, drepte și frumoase, care creează totul, îl conservă, îl cuprinde și îl împresoară, și care îl transformă ca să dea naștere altor ființe de același fel?
Când ai să-ți schimbi, în sfârșit, odată, ființa ta intimă, așa ca să te așezi într-o astfel de relațiune cu Domnul Dumnezeu și cu oamenii, încât, nici tu să nu te mai plângi de ei, și nici să nu mai fi învinovățit de către ei?” (X, 1)
Aici ia sfârșit osteneala savantului Ștefan Bezdechi de a osteni întru traducerea din opera filosofului Marc Aureliu, Împărat Roman: Către mine însumi!
Aceste traduceri au fost publicate în cartea Antologia filosofică, tipărită la Editura Casa Școalelor, în anul 1943, cu un cuvânt înainte, de către filosoful Ion Petrovici. Așa s-a putut citi pentru bucuria sufletului o „samă” de cuvinte, din gândirea celor de demultă vreme!
Calinic Argeșeanul
