Să continuăm să citim din Manualul lui Epictet, filosoful: „Nu fenomenele naturii chinuiesc oamenii, ci părerile lor despre dânsele, așa, bunăoară, moartea n-are nimic de temut, cum găsește și Socrate. Dar părerea noastră, arătând-o îngrozitoare, o face într-adevăr îngrozitoare.
De aceea, la orice piedică, durere sau nenorocire, tu nu da vina pe altul decât pe tine, adică pe părerea ta. Căci prostul la toate dă vina pe alții; cel ce începe a se lumina, dă vina pe sine; iar înțeleptul nici pe altul, nici pe sine.
La orice ademenire exterioară răspunde cu o virtute interioară. La toate greutățile vieții tale caută în tine puterea cu care să le poți ține piept. La ispita frumuseții tu ai înfrânarea; în greutatea muncii, curajul; la vorba rea, răbdarea. Și când ai ajuns la această deprindere, nimic nu mai poate rezista în fața ta.
Pune frâu dorințelor tale! Dacă vrei ca și copiii, soția ta și prietenii tăi să trăiască cât lumea, ești un neînțelept. Căci ceri să fie în puterea ta, cele ce nu sunt, și al tău, ce nu-i al tău. Și iarăși, dacă vrei ca servitorul tău să nu greșească, tot un neînțelept ești; căci vrei ca răutatea să nu fie răutate, ci altceva. Dacă însă vrei să te abții de la ceva, cu toate ispitele poftei tale, aceasta poți. De aceea, întărește-te dar prin exercițiu neîntrerupt, ca să faci cele ce poți. Căci acela este domn peste toți și peste toate, care, și când vrea și când nu vrea ceva, găsește în voința lui și energie de realizare și frână de renunțare. Cine vrea să fie liber, nu se ia după ce fac ori nu fac alții, căci atunci sclav rămâne.
Fii pururea cu gândul la ceea ce este al tău, ca să fii de folos și altora și Patriei. Nu-ți întuneca sufletul cu gânduri ca acestea: „Voi trăi necunoscut, ca un om de nimic!” Căci, a te crede mic, pentru că nu ai o funcțiune înaltă, este a crede că binele și răul tău depind de lumea externă. Ce? Măririle și banchetele sunt menirea ta? Nu! Atunci de unde rușinea că nu le ai? Și cum să te socoți un om de nimic, când știi că valoarea omului nu stă în ce pare, ci în ce este el, și știi prea bine că, în această privință, nu te întrece nimeni?”
Încrederea în Domnul Dumnezeu este Calea către eterna Împărăție a Iubirii și Luminii veșnice!
Calinic Argeșeanul
