Constantin Brâncuși a fost dus de mama sa la Mănăstirea Tismana, loc sfânt ce a rămas în inima pruncului gorjean, care pomenea cu dragoste despre cum auzea clopotele care vesteau începutul slujbelor sfinte. El spunea adesea: „Am fost și eu trimis de mic copil la procopseală în lume. Nu am pierdut legătura și nu mi-am scos rădăcinile, pentru a umbla năuc pe glob. A profitat și arta mea. M-am salvat ca om!”
Marele gânditor, Ernest Bernea, în cartea sa „Cadre ale gândirii populare românești”, Editura Cartea Românească, București, 1985, arăta ceea ce gândea și Brâncuși: că morala țărănească este o morală creștin ortodoxă. El făcea rechizitoriul: „Tragedia modernă își are sursele în deprinderile erotice, în spaima existenței de mâine și în generalizarea consumului de alcool.” „Spaima existenței este spaima lipsei pâinii cea de toate zilele”, iar despre sport contempla: „Sportul contemplat, fără trăirea mușchilor, cinematograful fugace și lectura aglomerată, fără studiu atent, mi se par a fi trei racile ale civilizației moderne”.
Și una și mai și: „Malthusianismul se aplică prin avorturi și unele anticoncepționale ieftine. Este cancerul Occidentului”. Aceste meditații de o surprinzătoare actualitate au fost notate de Petre Pandrea, rostite prin viu grai de Brâncuși, care nu era numai un apostol al păcii și bucuriei, ci și un moralist, pentru că autentica pace interioară și bucuria (ambele roade ale Duhului Sfânt) sunt consecința unei consecvente morale vecine cu asceza. Rădăcinile ontologice erau înfipte într-o Tradiție încercată și binecuvântată. Principiile lui Brâncuși par a fi extrase dintr-un catehism ortodox și filosofic!
Vom vedea, cu bucuria îndreptățită, cum înțelepciunea cea adevărată a țăranului român este impregnată de morala creștin ortodoxă, de care marele Brâncuși nu s-a lepădat niciodată, ci din contră, a dat mărturii solide în sculpturile sale, pline de focul viu al dragostei sale pentru arta novatoare!
Calinic Argeșeanul