Când firea noastră capricioasă ne dă afară din cămara păcii înseamnă că avem o problemă, cum se mai spune. În viață întâmpinăm diferite necazuri izvorâte, mai ales, din desele nemulțumiri pe care le avem. Pentru aceasta este necesar ca să socotim acest lucru, ca pe o îndatorire de ținut minte, pentru a păși cu seninătate peste necazurile și suferințele trupești și sufletești, peste supărările din partea oamenilor cusurgii și a uneltirilor drăcești care, pe unii, îi chinuie mereu și ei – posedați – chinuie pe alții, și, ce este mai grav, bucurându-se și lăudându-se cu neghiobiile și lipsa lor de cultură, omenie și bună educație.
Peste toate acestea avem bucuria prezenței și ajutorului Dumnezeiesc, care nu lasă pe nimeni ca să fie copleșit de ispite peste măsură, pentru că: „Domnul Dumnezeu este credincios, Care nu vă va lăsa să fiți ispitiți mai mult decât puteți duce, ci împreună cu ispita va face și sfârșitul (izbăvirea), ca să o puteți suferi” (I Corinteni 10, 13).
Ce bune sunt suferințele, dar să nu țină mult asupra bietului om. Sfântul Ignatie spune că: „Necazurile și ispitele sunt trimise de Sus asupra omului și spre folosul lui: sufletul șlefuit prin ele se face puternic și de preț înaintea Domnului său. Dacă va răbda până la sfârșit, nădăjduind în Domnul, este cu neputință să se lipsească de bunătățile făgăduite de Duhul Sfânt și de slobozirea de patimi și întristare.
Sufletele date pe mâna feluritelor necazuri (vădite, aduse de către oameni sau tainice, de la scularea gândurilor netrebnice în minte) sau boli trupești se vor învrednici, de vor răbda până în sfârșit toate acestea, de aceleași cununi ca mucenicii și de aceeași îndrăznire cu ei! Mucenicii au suferit necazuri de la oameni. Cu cât mai felurită și mai grea a fost nevoința lor, cu atât mai mare slavă au câștigat, și cu atât mai mare îndrăznire au primit către Dumnezeu!”
Necazurile și ispitele nu sunt depresii, ci încercări din iconomia Domnului Dumnezeu, care ne iubește și așteaptă îndreptarea noastră grabnică!
Calinic Argeșeanul
