Așa cum am promis, să vedem ce înseamnă Musica mundana, care se bucură de un primat aparte în viața lui Boethius.
Această muzică este armonia cosmică, ritmul Universului, care se manifestă – după cum știți – „în mișcarea corpurilor cerești, în unirea celor patru elemente care alcătuiesc realitatea corporală și în alternanța ciclului anotimpurilor.” Am auzit cum cântă în Univers anumite planete (sunt înregistrări), dar, din păcate, de ce nu putem noi să percepem, liber sunetul?
Filosoful Boethius găsește răspunsul: „din cauza imperfecțiunii umane”, care este incapabilă să înțeleagă pe deplin armonia cosmică. Secole întregi, astronomii au dezbătut dacă planetele produc muzică în timpul rotațiilor, iar Dante în Divina Comedie, scrie:
„Dar n-a-nchegat deplin o roată, când
Vrei s-o-ncingă altă roată sfântă,
Și cânt și joc același tact urmând:
Și muze-aici și-a mărilor femei,
Cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă!”
Iar în piesele lui Shakespeare, ca în Neguțătorul de Veneția (actul V, scena 1), găsim scris: „Nu există nici cea mai mică, dintre stelele pe care le vezi, în mișcarea ei să nu cânte ca un înger intonând mereu Heruvimilor cu ochi cerești!”
„Câteva sublinieri despre musica humana, constau în armonia sufletului cu trupul, pentru că se întemeiază pe ordinea metafizică și iraționalitate și de aici instabilitatea, pentru că muzica depășește fenomenul fizic, iar dintr-un instrument al filosofiei devine un act de conștiință de sine.”
Filosoful Boethius scrie că muzica înveselește ființele umane în mod natural și corelează această observație cu părerea lui Platon, potrivit căruia sufletul lumii este structurat în funcție de intervale muzicale, așadar, filosoful Platon este o autoritate în ceea ce privește puterea muzicii de a avea un efect asupra stărilor de spirit și comportamentelor oamenilor, ceea ce se și observă la tot pasul.
Muzica este o minune în viața omenirii! Cântați! Vă rog!
Calinic Argeșeanul
