Reamintim de tripla clasificare a Muzicii! În tabletele dinainte am analizat împreună: musica mundana și musica humana, rămânând în cele din urmă: musica instrumentalis, despre care, doar în treacăt, am povestit un episod despre Fanfara de la Cracăul-Negru, la care și eu am bătut toba cea mare, de ridica și morții din mormânt.
Dar, o fanfară nu are numai o năprasnică de tobă, pe care unii o bat într-o nebunie, ci mai are instrumente de suflat, mai ales, sau cu coarde (ca strune), cu pianul sau cu vocea, etc.: „Apoi se pune problema mâinii care execută. Mâna nu poate acționa dacă nu este dirijată de rațiune, în timp ce speculația intelectuală este independentă și autonomia în raport cu o realizare practică”. Numai cel ce are o relație intelectuală cu muzica este musicus – muzician, pentru că „a dobândit știința de a cânta cu rațiunea, fără a fi supus sclaviei practicii și cu îndrumarea speculației și posedă facultatea de a judeca modurile, ritmurile și genurile cântecului și ale rimelor poeților”, cel ce are o relație materială cu muzica își va trage, în schimb, numele de la instrumentele pe care le manevrează – vom avea un pianist, violoncelist, un toboșar, și așa mai departe. „În același timp, Boethius, deși subliniază supremația rațiunii și a științei muzicii asupra practicii acesteia și recunoaște erorilor simțurilor, nu exclude rolul acestora din urmă în elaborarea unei științe și a unei judecăți a sunetelor, rol pe care l-am putea asimila cu cel al criticii de astăzi!”
Acum putem spune că teoria muzicală a lui Boethius poate fi apropiată de tradiția platonician-pitagoreică, Aristotel rămânând pe dinafară. Ce presupune această întâietate acordată muzicii? Au făcut și alți filosofi aceeași alegere? Mulți au fost surprinși de apariția lui Boethius într-un orizont mistic uimind lumea de atunci și cu o influență atât de uimitoare asupra secolelor următoare: menționăm numele lui Augustin cu De musica (Despre Muzică) și Decartes – Compendium musicae ( Compendiu muzical).
Cu timpul, însă, Boethius a evoluat și s-a produs o schimbare în gândirea lui cu privire la rolul muzicii și la relația acesteia cu filosofia, apropiind gândirea către opiniile aristotelice în ceea ce privește statutul matematicii și relația acesteia cu alte discipline. Sistemul aristotelic împarte filosofia în practică și teoretică, cu etica, economia, politica pe de o parte, iar fizica, matematica și metafizica, pe de altă parte.
Boethius a reușit o reechilibrare între sursele platonice și influența lui Aristotel, reușind o convergență între două Tradiții!
Calinic Argeșeanul
