Revenim în Europa, unde s-a născut și Johann Gottfried Herder (1744-1803), în orășelul Mohrungen – Germania, mare filosof, teolog și poet german. Acesta a făcut parte dintr-o familie de învățător sărac, luteran evlavios, lector și clopotar al bisericii locale, iar în 1760 a intrat la Facultatea de Teologie a Universității din Konigsberg, unde a fost remarcat de Kant, care a contribuit la dezvoltarea lui.
Herder era pasionat de scrierile lui J.J. Rousseau. Devine teolog și administrator al Școlii bisericești din Rioga, iar în perioada 1770-1771, la Strasbourg, face cunoștință cu Goethe, care devenise teoreticianul mișcării „Sturm und Drang”! Cu sprijinul lui Goethe, în anul 1776, ocupă poziția de teolog la Curtea din Weimar. A scris cu hărnicie, următoarele cărți: „Fragmente cu privire la noua literatură germană; Pădurile critice; Originea limbii; Despre stilul și arta germană – coautor și Goethe; Cântece populare (din toată lumea); Despre influența artei poetice asupra firii omenești în trecut și în prezent.” De asemenea, a scris: „Idei privind filosofia istoriei umanității” (tradițiile culturale ale popoarelor lumii); Scrisori pentru promovarea umanității.
Și acum câteva meditații ale celebrului Herder, care s-a stins din viață la 18 decembrie 1803, fiind înmormântat la Weimar:
– Cunoașterea gândurilor inteligente este un exercițiu excelent, acesta fertilizează mintea și ascute gândirea.
– Din istorie acumulăm experiență în baza căreia se formează cea mai vie parte a minții noastre practice!
– Dacă limba omului este slabă, greoaie, încâlcită, neclară, needucată; atunci probabil și mintea omului este la fel, pentru că omul gândește prin intermediul limbii!
– Frumusețea nu are nevoie de podoabe suplimentare și cel mai mult o împodobește lipsa podoabelor!
– Nu pedeapsa e rușinoasă, ci infracțiunea!
– Munca este un balsam tămăduitor, un izvor al virtuții!
– Măreția adevărată se bazează pe înțelegerea puterii proprii, cea falsă pe cunoașterea slăbiciunii altora.
Calinic Argeșeanul
