Munca este un substantiv, numit „jug”, iar orice fel de muncă este o silnicie, fără să ne dăm seama, mai din vreme. Și așa, zi cu zi ne obșnuim cu o sclavie binecuvântată și mult lăudată, deși este o fereastră de evacuare, și anume, că pe lumea aceasta se mai gândește: „că munca îl face pe om să fie liber și gândirea, să fie domn”.
Se zice că merg mână în mână, cum ar merge tusea cu junghiul.
Nu știu cum mai gândesc și francezii, dar citim în operele literare, că: „Munca este o lege. Cine n-o primește, socotindu-o plictiseală, o îndură mai târziu ca o tortură. Nu vrei să fii muncitor? Ai să fii rob. Nu vrei să fii prieten, ai să fii sclav…” (Victor Hugo).
Cred că popoarele, în decursul istoriei, au înțeles că, după sfaturile primite, urmează munca, pentru că munca are rolul primordial de a educa pe fiecare dintre noi. Filosofăm, unii dintre noi, dar nu trebuie să rămânem, doar la un formalism găunos. După Filosofie, trebuie să urmeze acțiunea. Forța vie, dinamică, desăvârșește ceea ce a schițat ideea, deci, merg mână în mână: gândirea cu acțiunea!
La mănăstire, personalul monahal trebuie să aibă câteva ore de muncă, numită „rucodelia”, adică lucrarea cu mâinile, pentru a se împlini acel: Ora et labora! Adică: roagă-te și muncește! Oboseala trupului, după ce muncești, ajută spiritul (sufletul) să se îndepărteze de gânduri răufăcătoare! Este o biruință binefăcătoare, plină de puterea Duhului Sfânt.
Se mai spunea pe vremuri, în zorii democrației: „Noi muncim, nu gândim!” Adică, doreau să spună că robotul gândește și omul muncește! Dar pentru o precizare autentică, putem spune că a gândi înseamnă a munci!
Am auzit oameni spunând că doresc să gândească și să muncească. Iată că este vorba de o împletire pașnică, între gândire și acțiune. Munca înseamnă bucurie! Aduceți-vă aminte de minunatele șezători și clăcile de la țară și poți exclama: O, muncă! Flacără, bucurie, cunună. Munca, săraca de ea, generează virtute și veselie!
Sfântul Pavel sancționează pe cei care se fac că muncesc. „Dacă cineva nu vfea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tesaloniceni 3, 18) și „cea mai scumpă comoară pentru om este munca” (Pilde 12, 27).
Ș-apoi, Iisus a zis: „Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez” (Ioan 5, 17).
Deci, la lucru, împreună cu Domnul Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
