Când ne străduim să depăşim condiţia noastră de creatură binecuvântată a lui Dumnezeu, atunci putem să ne gândim că ne apropiem de sfinţenie. Iar pentru a ne menţine în această ipostază, trebuie să murim în fiecare zi, lepădând viețuirea noastră, întru păcate multe.
Greul fiecărei zile ne aduce tristeţi, care ne apropie în preajma lui Dumnezeu. Iar atunci când greul devine, din ce în ce, mai insuportabil, neputând să stăm alături de Dumnezeu, Cioran spunea că avem alternativă, luată din Sfinţii Părinţii ai Pustiei: „Şi dacă nu pot trăi aşa, aş vrea măcar să mor în Dumnezeu”.
Cioran își recunoștea neputința, dar dorea să moară în Dumnezeu!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
