Starea noastră de peregrini pe fața acestui pământ este anevoioasă și complicată, plină de primejdii și de capcane de tot felul. De obicei, noi oamenii ne scăldăm în tot felul de păcătoșenii, fără să ne mai dăm seama că greșim, păcatele devenind în conștiința noastră adormită, ca posibile virtuți.
Este o deviere care se încuibă în viața noastră pe nesimțite. Și încet-încet, devenim robii slăbiciunilor și apoi ai păcatelor noastre și a celor din jurul nostru, cu ajutorul cărora le săvârșim, sau îi facem și pe alții să le săvârșească, deseori dând vina pe alții. Astfel credem că ne-am justificat în fața Atoatevăzătorului Dumnezeu!
M-am mângâiat totdeauna când am citit în Sfânta Scriptură despre îndemnul la îndreptare: ”Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu… și nu mai degrabă să se întoarcă și să fie viu?”[1]
Cât de mare este Atotmilostivirea Domnului Dumnezeu!
Îndemnul dumnezeiesc este unul permanent, pentru fiecare dintre noi, în parte: ”Lepădați de la voi toate păcatele voastre cu care ați greșit și vă faceți inimă nouă și un duh nou. De ce să muriți voi în Casa României? Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceți-vă deci și trăiți.”[2]
Dacă ne întoarcem cu ajutorul lui Dumnezeu, Căruia trebuie Să-i cerem acest ajutor grabnic și cu fermă Credință Nădăjduitoare în iubirea cea veșnică a lui Dumnezeu! atunci vom primi înnoirea și preînnoirea vieții noastre.
Această lucrare este necesară pentru noi toți pentru că Bunul Dumnezeu are un plan duhovnicesc pe care îl dorește să fie realizat cu multă râvnă.
Despre ce plan dumnezeiesc este vorba?
Iată ce spune Domnul Dumnezeu prin gura Profetului Iezechiel: ”Voi înnoi așezământul Meu cu tine și vei cunoaște că Eu sunt Domnul. Ca să-ți aduci aminte și să te rușinezi, ca pe viitor să nu poți nici gura măcar să-ți deschizi de rușine, când îți voi ierta ceea ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.”[3]
Cea dintâi îndatorire a fiecăruia dintre noi este de a ne împăca grabnic cu Dumnezeu. iată cum ne îndeamnă dumnezeiescul Apostol Pavel: ”În numele lui Hristos, așadar ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu V-ar îndemna prin noi: Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu!”[4]
Prin împăcarea cu oamenii de pretutindeni, și mai ales cu cei de un neam cu noi, precum și cu casnicii noștri, cerând iertare celor care le-am greșit și reparând stricăciunile, vom avea pacea și cu aproapele nostru de oriunde și cu aceasta venind și împăcarea cu noi înșine și familia noastră.
Ca să ne bucurăm de noua ipostază, de om nou, înduhovnicit și de bună treabă, pentru a fi în slujirea împăcării[5], trebuie să ne apropiem cu credință, nădejde și dragoste statornică de Iisus Hristos Domnul. Să-L facem prietenul nostru cel mai apropiat din cer și de pe pământ și să-I cerem binecuvântare în viața noastră, atât pentru lucrurile mici, cât și pentru cele mari, deopotrivă.
Așa ne vom bucura, de altfel, de ipostaza numită făptură nouă, tocmai chipul în care ne putem întoarce, iarăși, de unde am plecat, în dumnezeiasca gândire și iubire a Sfintei Treimi! În Casa cea Dintâi!
Totul este să fim în Iubirea Sfintei Treimi!
Așa ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: ”Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă, cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-am împăcat cu Sine prin Hristos și Care ne-a dat nouă slujirea împăcării.”[6]
Împăcați fiind cu Dumnezeu, prin Jertfa lui Iisus Hristos, împlinind poruncile dumnezeiești cu râvnă și dragoste, devenim făpturi noi, curățate de păcate, dar și duhuri noi, salvate de la tot felul de scăderi pe care le-am suferit pe parcursul vieții terestre.
Așadar, noua ipostază: minunea de a fi din nou în gândirea Sfintei Treimi, este ipostaza dumnezeiască eternă, de care să se bucure întreaga creatură binecuvântată de Dumnezeul Milostivirii, Căruia ne închinăm, grăind din toată inima: Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule și niciun cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale!
Calinic Argeșeanul, Minunea de a fi, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017.
[1]Iezechiel 18, 23
[2] Ibidem 18, 31-32
[3] Ibidem 16, 62-63
[4] II Corinteni 5, 20
[5] Ibidem 5, 8
[6] Ibidem 5, 17-18
