În chip cu totul deosebit, Mihai Eminescu a combătut intoleranța religioasă în privința înființării Mitropoliei Romano-Catolice din București, într-un articol, zicând: „Tot pentru acest cuvânt am dezaprobat atitudinea episcopului nostru în cestiunea mitropoliei catolice, căci, ziceam noi, nu e bine ca să înceapă capul nostru bisericesc o luptă în care s-a vedea silit să se despartă de cel lumesc.
E bine, ori nu, să se înființeze o mitropolie catolică în țara noastră? Iată o cestiune pe care încă noi n-o discutăm în sine, în mod absolut pentru toți timpii și pentru toate împrejurările. Ceea ce afirmăm însă e: că rău, cu desăvârșire rău facem permițând acest lucru într-un timp în care avem un rege catolic și un moștenitor prezumtiv care e asemenea catolic și de la care, popor tolerant ce suntem, nu cerem renegarea. Principele Anton de Hohenzollern, capul augustei noastre dinastii, german de viță veche, a trebuit să renunțe la tronul unei țări germane (protestante) pentru că era catolic, noi, românii, suntem mai toleranți ca…germanii și, îndeosebi noi, cești de la „Timpul”, stăruim să rămânem toleranți, mândri de conștiința noastră națională, plini de respect pentru a celorlalți. Acesta este punctul nostru de vedere!
Îndeosebi astăzi nu avem niciun interes particular de a susține această dinastie; o susținem numai pentru că soarta țării noastre e legată de dânsa. Cu toate acestea „Românul” vine să le spuie cititorilor săi că exploatăm simțământul național. Despre partidul conservator zice „Românul” una ca aceasta? Ia să vedem cine surpă poziția dinastiei de Hohenzollern în România?
De câte ori s-a produs în Țară vreun curent contra d-lui I. C. Brătianu, întreținuții și amicii săi și-au dat silința de-a drege acest curent în contra Coroanei. Astfel, în cestiunea Strousberg, în care s-a aruncat toată vina asupra Domnului, pentru că înșelătorul era german. Sunt încă vii în amintirea tuturor cuvintele D-lui Câmpineanu despre abisul dintre Țară și Coroană. Republica de la Ploiești și scandalul din sala Slătineanu sunt lucruri pe care noi, oamenii cu principii monarhice, ni le amintim mereu ca un fatal memento!”
Avem o frescă valoroasă a acelor timpuri eminesciene. Va urma „răfuiala” dată de Mihai Eminescu celor de la ziarul „Românul”.
Calinic Argeșeanul
