Mulți scriitori români au avut bucuria de a fi inspirați de Duhul Sfânt. Printre ei se află și Mihai Eminescu, mare iubitor de Rugăciune, adresându-se Maicii Domnului, cu o evlavie adâncă, de o rară frumusețe. Iată versurile sale din poezia Rugăciune:
„Crăiasă, alegându-te
Îngenunchiem, rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică preacurată
Și pururea Fecioară, Marie!
Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică preacurată
Și pururea Fecioară, Marie!”
Poezia Rugăciune a fost scrisă de Mihai Eminescu atunci când avea doar 30 de ani, ceea ce ne arată că era un practicant al Credinței Ortodoxe și nu doar rămânând ca marginea stearpă a vorbelor care încântă urechea și inima omenească!
Poate că într-o zi, aceste rugăciuni ale poetului Mihai Eminescu, se vor găsi într-o carte de rugăciuni!
Calinic Argeșeanul
