Un articol mai lung a publicat Mihai Eminescu în „Curierul de Iași”, IX, nr. 92-93, 22 și 25 august 1871, pag. 1-3, intitulat: „Serbarea de la Putna întru memoria lui Ștefan cel Mare”, întrunire semnificativă, de data aceasta în Imperiul Habsburgic, ai cărui imperiali aveau să urmărească pe patriotul, student la Viena, doar de 21 de ani!
Prea crud pentru un imperiu pervertit! Iată cum scrie, Mihai Eminescu: „Orice popor, pentru a se putea întări și pune bazele unei existențe durabile, mai înainte de toate are trebuință neapărată de o patrie, de un pământ de care să se lege cu sângele și viața sa, la care să țină din toată puterea și dragostea inimii sale. Istoria veacurilor trecute ne arată că neamurile care nu s-au lipit de o asemnea patrie, a căror țel și tendințe au fost numai cuceriri și năvăliri deprădătoare, fără a găsi un colț în lume în sânul căruia să planteze sâmburile fecund al unei vieți strălucite în viitor, zicem toate acele neamuri s-au șters de pe fața pământului ca colbul suflat de vânt.
Dar dacă prima condițiune a constituirei și consolidării unui popor este patria, nu mai puțin important pentru dânsul și pentru traiul său sunt luptele și frământările ce trebuie să susție în fața semințiilor străine care îl încongiură și-l amenință pe tot momentul cu pieire clădirea ce și-a făcut. Aceste lupte și frământări se conduc și se operează de oameni mari, care la romanii și grecii antici se numeau semizei, iar la noi viteji și voinici.
Mai târziu brațul începe să obosească, dușmanii amenințători, de asemenea slăbiți, contenesc agresiunile lor; puterea vitală din popor trebuie consumată într-alt chip.
Atunci începe mai cu mare vigoare agitarea inteligenței. Acesta este momentul cel mai solemn. Acest stadiu se numește – deșteptarea poporului. Atunci te întrebi: Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce trebuie să fac?
Fericită Nația care prin faptele și lucrările sale răspunde nimerit la aceste vitale întrebări!”
Așa se arăta tânărul Mihai Eminescu ca profet dumnezeiesc al Neamului Românesc!
Calinic Argeșeanul
