Ne bucurăm că Eminescu, în lucrarea lui de jurnalist impecabil, cu o cultură desăvârșită pentru zece secole, a amintit și despre Curtea de Argeș!
În jurnalul „Timpul”, IV, 25; 2 februarie 1879, p.s. Editorial București, joi 1 (13) februarie, citim cum că: „Un tânăr, pe nume Nicolae Codreanu, fiu de preot din ținutul Iașilor, moare la Curtea de Argeș, fără să fi dispus nici în scris, nici prin viu grai cu limbă de moarte ceva, cu privire la înmormântarea sa sau a averii ce-o fi avut. Preoții vin să-l îngoape și sunt dați afară de gazdă sub pretextul că răposatul ar fi fost liber cugetător; și pe când Episcopia dispunea înmormântarea după ritualul Bisericii Răsăritene (episcop era Ghenadie Petrescu) și al cărei fiu sufletesc era răposatul, autoritatea mireană, anume prefectul, pune numaidecât temei pe declarația unui venetic și susține înmormântarea după ritualul liber cugetător, și aceasta nu în cimitirul comunei mirene, adică al orașului, ci într-acela al unei biserici de lege răsăriteană.
Și „Românul”, foaie ce se pretinde, dragă Doamne, națională, susține purtarea necuviincioasă și nelegiuită a prefectului față cu dreapta indignare a P.S.S. Episcopului Argeș.
Înainte de toate „Românul” pare a nu știe (ce) însemnează cuvântul „liber cugetător”. Religia, pe lângă vecinicile sale adevăruri morale, pe care nimeni nu le tăgăduiește, nici le contestă, cuprinde și teze curat teoretice de cosmogonie pe care biserica însăși nu le ia decât în mod simbolic, abstracție făcând că toate tezele acelea sunt cuprinse în Vechiul Testament și cuprind maniera de a vedea a liberului cugetător, în mod greșit! Quot capita tot sensus (câte capete atâtea sensuri (păreri)!”
Calinic Argeșeanul
