La cei 28 de ani ai genialului poet, om al culturii și al științelor veacului al XIX-lea, cel care credea cu mare fervoare în Domnul Dumnezeu și care a crescut la strana Bisericii Strămoșești, a făcut în articolul bogat prezentat, la 16 aprilie 1878 în ziarul conservator Timpul, o frescă limpede cu lumini și umbre a neamului din care a răsărit și el, ca un Luceafăr în zorii zilelor.
La finalul zguduitorului articol, face un „otpust” dinamic și mult nădăjduitor, așa cum se pricepea să scrie, fără vorbe măsluite: „Dar rămâne datina și înțelesul ei sfânt, așa cum e de mult și, de nu va sosi niciodată acea zi din care să se înceapă veacul de aur al adevărului și al iubirii de oameni, totuși e bine să se creadă în sosirea ei, pentru ca să se bucure cei buni în „Ziua Învierii”, când ne luminăm prin sărbătoare și ne primim unul pe altul și zicem fraților celor ce ne urăsc pe noi și iertăm pe toți pentru înviere, strigând cu toții: Cristos a Înviat!”
Ne-am gândit să reamintim publicului cititor aceste perle, nestemate ale Credinței în Iisus Hristos, Domnul Dumnezeu, pe care o avea în sufletul său, Mihai Eminescu, ucenicul conștiincios al mătușilor sale din Mănăstirea Agafton, unde pruncul Eminescu a fost îngrijit și educat cu sfințenie în rânduiala Bisericii Strămoșești!
Câtă mângâiere ne aduce în inimă genialul scriitor și poet al Cuvântului de foc curățitor!
El este sfântul și sufletul Neamului Românesc de-a pururi!
Calinic Argeșeanul
