Cum ar fi potrivit să catalogăm hărnicia de „analist” cu iz internațional, a lui Mihai Eminescu, bărbat complet desăvârșit la vârsta de 33 de ani? Mă bucur că ne-a rămas pentru arhiva viitorului, contribuțiuni, asemenea cu cele apărute în ziarul „Timpul”: „Cu această ocaziune socot de datoria mea a informa pe Sfântul Sinod că eu, din motivul celor publicate în jurnale, respectiv de impunerea unei jurisdicțiuni papale în capitală sub ttilul de arhiepiscopat, în contra tratatelor din vechime și a uzului Țării, am abordat pe d. ministru președinte al Consiliului și am expus drepturile Sfintei noastre Biserici, apărate energic chiar de sultanii Imperiului Otoman, și l-am rugat să-mi dea informațiune dacă este vreo stăruință oficială în această afacere și dacă nu cumva guvernul a luat vreun angajament. D. ministru m-a asigurat că nu este nimic și nu se face nimic.
Tot astfel am fost asigurat și de către d. ministru al Cultelor că nu este nicio amenințare în contra drepturilor noastre eclesiastice și nici se poate să fie.
Nu m-am mărginit aici!
Temându-mă să nu se fi luat vreun angajament mai înainte, am rugat pe d. V. Boierescu, fost ministru de externe, să-mi deie cuvenitele informațiuni. De cătră domnia sa nu mai puțin am fost asigurat că, deși s-au făcut oarecare încercări în această privință, totuși guvernul nu a putut și nici lua vreun angajament, căci asemenea cestiune nu poate fi tratată decât de puterile centrale ale Statului, adică, de către Adunările Țării în unire cu guvernul.
Guvernul nu știe, așadar, nimic! Fără de știrea și învoirea lui se fac toate!
Dar cine știe atunci?
Majestatea Sa Regele, ar zice perfizi, carele cu ocaziunea revizuirii voiește să-i deschiză catolicismului o poartă largă în Constituțiunea noastră!”
Fără doar și poate, Mihai Eminescu a început să devină incomod și pentru Guvernul României, dar și pentru confrații săi de breaslă. Astfel se departaja, concret și vizibil de marea parte a capetelor social-politice și religioase ale Regatului României, lucru ce îi va aduce „detronarea” de la cârma ziarului „Timpul”.
Perfidia se instala în cuiburile Carpaților!
Calinic Argeșeanul
