Neîndoielnic, poetul genial, Mihai Eminescu, era un campion al civilizației, mai ales că atât Cernăuțiul, Viena și Berlinul au fost leagăne de cultură și aleasă civilizație. Citind opera întinsă, care nu este numai poezie, ci și proză de o calitate superioară, rămâi uimit de vastele cunoștințe și rămâi impresionat de uriașele dicționare de rime, încât am considerat că scrisul lui Eminescu, precum și al lui N. Iorga este precum stelele care împodobesc firmamentul culturii și al științei. Că am pomenit de Civilizație, o virtute cardinală, iată ce scrie Eminescu: „Civilizația adevărată a unui popor constă, nu în adoptarea cu deridicata (haotică) de legi, forme, instituții, etichete, haine străine. Ea constă în dezvoltarea naturală, organică, a propriilor puteri și a propriilor sale facultăți. Nu există o civilizație umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în același grad și în același chip, și fiecare popor își are civilizația sa proprie, deși în ea intră o mulțime de elemente comune și altor popoare…Deci, orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele bune, sănătoase, proprii de dezvoltare.”
În timpul vieții așa de scurtă, doar 39 de ani, genialul Eminescu a văzut cu ochii săi edificiile din piatră ale Regelui Carol I, edificii având la bază sporul civilizației, din care a pornit tânărul domn al Principatelor Unite, doar la 27 de ani. Domnia lui de 48 de ani a fost pentru români o rază sigură de speranță. Și azi, edificiile strașnicului Rege Carol I se văd pe tot cuprinsul României.
Acest trecut patrimonial, potrivit îndemnului regal, este necesar să-l cunoaștem cu hărnicie. Cunoscând și trecutul nostru civilizat, ne cunoaștem pe noi înșine!
Calinic Argeșeanul
