Continuând „periplul” eminescian, acum vom citi despre un eveniment bisericesc cu titlul: „Instalarea în Scaunul Mitropoliei…”, publicat în ziarul Curierul de Iași, X, nr. 57, 1 iunie 1877, pag 3 (Revista externă).
Iată textul: „Instalarea în scaunul Mitropoliei Bucovinei a I.P.S.S. Teoctist Blajevici s-a făcut cu o solemnitate într-adevăr princiară. Așteptat la marginea Țării de delegațiuni mirene și clerice, salutat în cale-i de preoții și credincioșii pe al cărui teritoriu trecea, primit la gara din Cernăuți de toate autoritățile înalte ale Bucovinei și făcându-și intrarea în capitala țării după un anumit program sărbătoresc, în cântările corurilor și aclamațiile mulțimii, bătrânul călugăr a avut o zi de glorie omenească care li se întâmpla la puțini oameni pe pământ.
Fie ca aceste ovațiuni oficiale și neoficiale, aceste slăviri care pier fără de urmă și cărora Scriptura le zice: „umbră fără ființă, vis al înșelăciunei” să nu schimbe întru nimica simplitatea inimii și curăția sufletului, fie ca noul mitropolit să ție mai mult la poporul său românesc, la școala și biserica lui, la limba lui, decât la ademenirile lingușitoare ale Austriei oficiale!”
Așa simțea marele scriitor de geniu, Mihai Eminescu, prin învolburările veacului, grija pe care trebuie să o aibă arhipăstorul nou intronizat, pentru românii ortodocși, mitropolitul Teoctist Blajevici.
Parcă citind cele scrise de Mihai Eminescu, vedem în prestarea cronicii intronizării unui Ierarh ortodox, un sfat de inimă:
Să ție mai mult la poporul său românesc;
Să ție la Școala și Biserica lui;
Să ție la limba lui românească!
Ca un înțelept al Neamului Românesc, Luceafărul Poeziei Românești, era într-o neadormită veghere, pentru o viață plină de identitate și demnitate!
Calinic Argeșeanul
