Dacă vom stărui mai mult în dragostea de a ne așterne pe citit, mai ales că pe 15 februarie, în fiecare an se sărbătorește Ziua Națională a cititului sau lecturii, vom avea un real folos duhovnicesc și cultural, deopotrivă. Ceea ce îl preocupa pe Mihai Eminescu era problema caracterului omenesc.
Iată ce scria în 1878: „Mai adevărate sunt cuvintele lui Calist, Patriarhul de Constantinopol, care, într-o fierbinte rugăciune pentru încetarea secetei, descrie caracterul omenesc: „Nu numai dragostea Ta am lepădat, ci și ca fiarele unul asupra altuia ne purtăm și unul altuia trupurile mâncăm prin feluri de lăcomii și prin nedreapta voința noastră. Deci, cum suntem vrednici a lua facerile de bine ale Tale? Că Tu ești dirept, noi direpți; Tu iubești, noi vrăjmășuim. Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitorii. Ce împărtășire avem cu Tine, ca să ne împărtășim bunătăților Tale? Mărturisim direptatea Ta, cunoaștem judecata cea de istov a noastră; propoveduim facerile Tale de bine; a mii de morți suntem vinovați; iată, sub mâna Ta cea lucrătoare și care ține a toate petrecem. Lesne este mâniei tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și, cât este despre gândul și viața noastră, cu direptate este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte Judecătorule! Dar…îndurării cei nebiruite și bunătății cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea îndurătorule de oameni Stăpâne!”
Sunt prea bucuros să vedem cât de mult, marele poet Mihai Eminescu, era în văzduhul unei trăiri în zestrea duhovnicească a Ortodoxiei binecuvântată de Domnul Dumnezeu!
Să luăm aminte!
Calinic Argeșeanul
