Între problemele spinoase care trebuiau să fie rezolvate era și cea a afacerilor bunurilor bisericești secularizate „la 1864”, sub domnia prințului Cuza, cum comentează Mihai Eminescu știrea apărută în „Politische Correspondenz”. În ziarul Timpul, VI, nr. 199, 13 septembrie 1881, pag. 3, neadormitul și mereu treazul Eminescu face cunoscute următoarele:
„Iată analiza notei circulare prin care Poarta (otomană) apelează la intervenirea puterilor în afacerea bunurilor mănăstirești secularizate la 1864, supt domnia lui Cuza. Nota turcească începe prin a reaminti protocolul no. XIII de la 30 iunie 1858 al Conferinței din Paris, în care se recomanda părților interesate ca într-un an de zile să se înțeleagă între ele și, după expirarea acestui termen, afacerea să se rezolve definitiv prin arbitraj, România – zice nota – a făcut iluzorie înțelegerea dorită și curând în urmă și-a impropiat cu forța veniturile bunurilor bisericești, iar după aceasta s-a întrunit la Constantinopol o Conferință a reprezentanților marilor puteri care a declarat actul arbitrar al prințului Cuza de nul și neavenit, luând deciziunea ca România să păstreze separate veniturile respective. Spre acest scop a numit și o anchetă. Guvernul român a propus să înlocuiască Casa separată printr-un împrumut, numind un delegat, spre a prezenta Comisiunei baza juridică a reclamațiunilor ei.
Curând după aceasta prințul Cuza a fost deposedat și Conferința s-a dizolvat fără a fi ajuns la rezultat. Guvernul român a continuat a întrebuința în folosul exclusiv veniturile mănăstirilor și unele moșii au fost chiar vândute, cu tot protestul Patriarhului Ecumenic.
Patriarhul a prezentat Congresului din Berlin un memoriu și președintele a observat, cu consimțământul înaltei Adunări ca să se noteze în protocol că reprezentanții puterilor au să refereze guvernelor lor asupra obiectului”.
Iată, doar o primă parte a comentariului jurnalistic, a marelui scriitor și pe probleme social-economice.
Astfel, Biserica Românească (prin mănăstirile sale), dar și averile mănăstirilor închinate Orientului Ortodox (averi ce plecau în afara Țării) au fost lovite de Decretul lui Cuza care prevedea secularizarea averilor (bunurilor) bisericești. Aceasta a dus, încet-încet, la ruinarea mănăstirilor!
Calinic Argeșeanul
