Vom continua arătarea textului complet despre viziunea scriitorului Mihai Eminescu, în privința icoanelor: „Fabricate de țărani simpli și naivi, fără nicio cultură artistică, ele erau combătute de unii episcopi din Transilvania, care se sileau a introduce chipuri ceva mai bine făcute, pentru a deprinde ochii cu forme corecte, mai cu seamă pentru că în genere se credea în ipoteza că femeile în stare puerperală ar putea naște, uitându-se la asemenea icoane, tipuri monstruoase (cam aspru Eminescu).
Se vede că această industrie, care înainte era exercitată și în vecinătățile țării noastre și prin metoda maiorului Papazoglu, a luat în urmă oarecare dezvoltare, mai ales prin invențiunea cromolitografiei, încât se pot produce icoane – dar nu artistice – cel puțin suportabile, superioare și produselor orientale și celor din Gherla…Răul ce se face din lipsa fabricațiunii acestor obiecte s-ar putea vindeca lesne, căci cromolitografii de pe tablouri clasice italiene ale figurilor sfinte precum le face un Rafael, un Correggio, un Murilo ar goni lesne și caricaturile orientale și ale altor neamuri ortodoxe…Aceste chipuri artistul nu are voie să le schimbe și pe când tablourile din Roma și Florența, chiar cele adânc religioase, sunt reproducerea omului în cele mai nobile forme ale existenței lui, icoanele orientale rămân reproducerea unor mumii și schelete, care au mult asemănare cu chipurile țepene și convenționale din zugrăviturile străvechi ale egiptenilor. În ele nu e artă, e manieră!”
După cum se vede, Mihai Eminescu era împotriva exagerărilor în materie de icoane, considerându-le ferestre spre zările Cosmosului. Acum, s-au schimbat opiniile: picturile ortodoxe, în frumusețe și comunicare duhovnicească au întrecut orice putință de închipuire. Aproape toate picturile din secolul XX, dacă ar fi văzute de Mihai Eminescu, și-ar modifica părerea, chiar în scris! Ce a scris Eminescu este o părere a sa și nu o hulire la adresa icoanelor!
Calinic Argeșeanul
