Mai presus de toate, Mihai Eminescu a făcut o prezentare istorică în timp a Bisericii Romano-Catolice de pe teritoriul României și a arătat deplina toleranță confesională, dar se pare că-l supărau unele „abuzuri”.
Iată cum își continuă articolul-studiu: „Au fost dar români atât de toleranți încât au privit cu un fel de mulțumire cum încet-încet se organizează în mijlocul lor o biserică ai căror membri sunt aproape toți străini, a cărei preoțime este adusă din alte țări, al cărei cap atârnă de o putere străină și nu are datoria de a se supune legilor țării. Tari în credința lor, românii nu s-au temut de biserica papală și-au respectat pe aceia care, deși eterodocși, țineau să se închine în felul lor.
Înființând mitropolia de la București, Scaunul papal i-a silit pe românii ce țin la unitatea confesională a neamului lor să înceapă o luptă hotărâtă în contra bisericii catolice. Căci din două una: ori noua mitropolie s-a înființat fiindcă s-au sporit creștinii de rit latin în România – și atunci e rău, ori s-a înființat, se sperează că ei se vor spori pe viitor – și atunci e și mai rău. Interesul nostru național este ca noi și numai noi să ne sporim în Țara pe care noi și numai noi am apărat-o și pregătit-o prin curături pentru cultură; trebuie dar să combatem pe toți care lucrează în vederea unui element străin.”
Mihai Eminescu prin atitudinea lui publică a reușit să deranjeze cercurile diplomatice și pe însuși Regele Carol I, care era un catolic practicant!
Calinic Argeșeanul
