Spre exemplu, Sfântul Isaac Sirul avertizează cu un medicament preventiv: „Trândăvirea vine de la răspândirea minții, iar răspândirea minții vine de la nelucrare, de la împreună-vorbirile deșarte sau de la îmbuibarea pântecelui!”
Iar Isaia Pustnicul, adaugă: „Cine viclenește cu fratele său, acela nu va scăpa de întristarea inimii”. Pentru multă tămăduire, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață: „Omul semeț este mereu zdrobit de necaz, mereu este supărat, mereu se tânguie. Nimeni nu-i poate alina patimile”.
Când păcatele se adună în viața noastră, Sfântul Marcu Ascetul ne aduce aminte că: „Necazurile vin și pentru păcatele de mai înainte, aducând cu sine ceea ce este pe potriva fiecărui păcat”, dacă nu s-au ispășit prin pocăință și mărturisire.
Cu și mai multă grijă, Sfântul Ignatie Briancianinov, precizează: „Păcatul este pricina tuturor necazurilor omului atât în vremelnicie, cât și în veșnicie. Necazurile alcătuiesc un fel de moștenire firească, ceva ce ține în chip firesc de păcat, la fel cum suferințele pricinuite de boli trupești alcătuiesc ceva ce ține în chip firesc de aceste boli, o lucrare care le este proprie.”
După cum vom vedea, Sfântul Ioan Casianul (Romanul) scrie despre „acedia sau trândăvire, că această patimă vine, uneori, de la alta ce premerge – mânia – ori se naște din neîmplinirea vreunei pofte, când cineva vede că a pierdut nădejde, ce i se zămislise în minte, de a primi oarecare lucruri, iar uneori, fără nicio pricină care să predispună către această boală”.
Un remediu practic de a scăpa de trândăvirea de care să ne vindecăm, „trebuie cu grijă să răbdăm lucrând cu toată râvna de sine, din frica de Dumnezeu. În tot lucrul hotărăște-ți măsura și n-o lăsa înainte de a o sfârși; de asemenea, roagă-te întru înțelegere și cu dinadinsul, și duhul trândăvirii va fugi de la tine”, ne îndeamnă Sfântul Nil Sinaitul.
O altă stare este, deosebit de copleșitoare, după cum citim în scrierile Sfântului Ioan Scărarul: „Cel care plânge pentru sine nu cunoaște trândăvirea. Trândăvirea vine din gustarea plăcerilor simțurilor, iar alteori din lipsa fricii de Domnul Dumnezeu”.
Oricum, ținta directă: să ne facem datoria la care am fost chemați, cerând binecuvântarea și ajutorul Domnului Dumnezeu și astfel vom scăpa de patima trândăvirii care ne gâtuie, deseori!
Calinic Argeșeanul
