Este mare lucru ca fiecare să aibă câte-o mătuşă. Parcă eu n-am avut una? Se glumea pe vremuri, că cineva ar fi născut de două mătuşi. Anapoda treabă, dar prinde bine. „Mătuşa” mea din parohia Tioltiur – Gherla, pe nume Irina, era o babă venerabilă, mititică precum furnica.
Când vorbea cu mine se uita ca şi găina la uliu, cam chiorâş şi era mereu pusă pe glume şi haz. Era pe deasupra şi „martora” lui Iehova.
Mi-a scos-o Dumnezeu în cale. Era o înţeleaptă. Biserica nouă, pot spune acum, după 40 de ani, că mai mult de jumătate a făcut-o ea.
Când mă luau valurile administrative, o auzeam spunându-mi: Domnule preot, ai grijă, eşti tânăr şi nu uita că toate se rânduiesc cu mintiuca. Aşa numea mintea.
Păcat că a murit. Tare mi-ar mai fi fost de folos!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
