Așezământul monahal de la Văleni este atestat documentar în a doua jumătate a sec.XVII, și a fost întemeiat de către călugărul Zaharia Grădișteanu, vlăstar al unei vechi și mari familii cu acest nume, de fel de prin Vlașca. Așezământul a fost pustiit în anii de restriște ai războiului ruso‐austro‐turc(1777‐1792), mulți călugări refugiindu‐se peste munți în Ardeal.
Episcopul cărturar al Argeșului, Iosif I, dorind să dea viață așezământului, hotărăște, în anul 1810, ca monahii care nu părăsiseră Vălenii de tema războiului, să fie mutați la Robaia, aducând în locul acestora, călugărițele de la schiturile desființate: Prosia, Slătioara, Bocănita.
În anul 1886 se amenajează un atelier de țesătorie care a funcționat neîntrerupt până în 1960( redeschis în anul 1995). Acesta va fi o școală de inițiere în tainele țesutului covoarelor naționale, datorită mai ales, osârdiei și talentului maestrei Paraschiva, mama celebrului autor al ”Baladelor vesele și triste”‐George Topârceanu.
O nouă etapă începe pentru mânăstirea Văleni în anul 1883, când la cârma Eparhiei Argeșului, va fi Episcopul Ghenadie II al Argeșului. Astfel biserica lui Zaharia Grădișteanu este dărâmată și este construită o alta cu același hram „Sfânta Treime”‐ pictor fiind Belizarie Paraschivescu. Acest locaș de cult nu a durat decât până în anul 1941, când turla s‐a prăbușit, antrenând în cădere pereții naosului și ai sfântului altar. Biserica este reconstruită între anii 1948‐1955, prin strădania Episcopului Iosif Gafton, a stareței Anatolia Manu și a obștii monahale.
Tot în această perioadă se construiește Biserica‐bolniță „Învierea lui Lazăr” începută în anul 1884 și desăvârșită în 1888, cu pictură murală executată de renumitul zugrav Ilie Petrescu împreună cu ilustrul său fiu, Costin Petrescu și Niță Poșoiu din Pitești.
Ansamblul arhitectural de la Văleni include și „Casa Stăreției” ce datează din sec.XVII( 1664). Aici schimonahul Zosim a organizat o școală de grămătici cu durata de 4 ani, învățământul fiind gratuit.
În anul 1959 mânăstirea este închisă prin Decretul 410/1959. Rând pe rând sfântul locaș a fost transformat în :școală pentru copii cu deficiențe psihice, depozit de fructe, siloz,etc. Este redeschisă oficial în anul 1990, când se reface obștea și încep lucrările de renovare a ansamblului, iar din anul 1995 se organizează cu viață de obște. Odată cu reactivarea vetrei monahale s‐a amenajat atelierul de țesătorie după vechile rânduieli rămase de la Paraschiva Topârceanu și s‐a deschis un atelier de croitorie bisericească dotat cu utilajele necesare.
S‐a refăcut turnul‐clopotniță cu un fundament de piatră de Albești și 4 nivele. La primul nivel se află un salon de primire cu acces spre două terase laterale. Ultimele două nivele sunt rezervate clopotelor. Prin formă și finisaj, în armonie cu mediul și celelalte clădiri ale ansamblului turnul‐clopotniță este unicat în țară.
Punând în valoare specificul local, construcția a fost apreciată cu ocazia unui simpozion internațional pe teme de conservare și protecție a mediului, iar arhitectul Nicolae Ernst‐ autorul proiectului, a fost premiat .
Continuând tradițiile promovate de înaintași, de implicare în viața socială, în anul 1998, la mănăstire se înființează fundația cu caracter umanitar „Sfânta Maria”. Axată pe probleme de asistență socială fundația ajută mai ales copii din familii cu venituri mici din satele vecine: Văleni, Şuici, Bocănita, fiind într‐o permanentă colaborare cu directorii de școli.
Altar al dreptei credințe strămoșești, mânăstirea Văleni a dăinuit peste veacuri, prin strădania neostoită a obștii monahale, care a întreținut nestinsă candela iubirii creștine, lumină din lumina acesteia încălzind cu harul divin sufletele însetate de adevăr, lucru ce se continuă și astăzi prin devotamentul și credința monahiei Eliodora Papuc și a obștii monahale, și sub oblăduirea și binecuvântarea Înalt Preasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.
Episcopul cărturar al Argeșului, Iosif I, dorind să dea viață așezământului, hotărăște, în anul 1810, ca monahii care nu părăsiseră Vălenii de tema războiului, să fie mutați la Robaia, aducând în locul acestora, călugărițele de la schiturile desființate: Prosia, Slătioara, Bocănita.
În anul 1886 se amenajează un atelier de țesătorie care a funcționat neîntrerupt până în 1960( redeschis în anul 1995). Acesta va fi o școală de inițiere în tainele țesutului covoarelor naționale, datorită mai ales, osârdiei și talentului maestrei Paraschiva, mama celebrului autor al ”Baladelor vesele și triste”‐George Topârceanu.
O nouă etapă începe pentru mânăstirea Văleni în anul 1883, când la cârma Eparhiei Argeșului, va fi Episcopul Ghenadie II al Argeșului. Astfel biserica lui Zaharia Grădișteanu este dărâmată și este construită o alta cu același hram „Sfânta Treime”‐ pictor fiind Belizarie Paraschivescu. Acest locaș de cult nu a durat decât până în anul 1941, când turla s‐a prăbușit, antrenând în cădere pereții naosului și ai sfântului altar. Biserica este reconstruită între anii 1948‐1955, prin strădania Episcopului Iosif Gafton, a stareței Anatolia Manu și a obștii monahale.
Tot în această perioadă se construiește Biserica‐bolniță „Învierea lui Lazăr” începută în anul 1884 și desăvârșită în 1888, cu pictură murală executată de renumitul zugrav Ilie Petrescu împreună cu ilustrul său fiu, Costin Petrescu și Niță Poșoiu din Pitești.
Ansamblul arhitectural de la Văleni include și „Casa Stăreției” ce datează din sec.XVII( 1664). Aici schimonahul Zosim a organizat o școală de grămătici cu durata de 4 ani, învățământul fiind gratuit.
În anul 1959 mânăstirea este închisă prin Decretul 410/1959. Rând pe rând sfântul locaș a fost transformat în :școală pentru copii cu deficiențe psihice, depozit de fructe, siloz,etc. Este redeschisă oficial în anul 1990, când se reface obștea și încep lucrările de renovare a ansamblului, iar din anul 1995 se organizează cu viață de obște. Odată cu reactivarea vetrei monahale s‐a amenajat atelierul de țesătorie după vechile rânduieli rămase de la Paraschiva Topârceanu și s‐a deschis un atelier de croitorie bisericească dotat cu utilajele necesare.
S‐a refăcut turnul‐clopotniță cu un fundament de piatră de Albești și 4 nivele. La primul nivel se află un salon de primire cu acces spre două terase laterale. Ultimele două nivele sunt rezervate clopotelor. Prin formă și finisaj, în armonie cu mediul și celelalte clădiri ale ansamblului turnul‐clopotniță este unicat în țară.
Punând în valoare specificul local, construcția a fost apreciată cu ocazia unui simpozion internațional pe teme de conservare și protecție a mediului, iar arhitectul Nicolae Ernst‐ autorul proiectului, a fost premiat .
Continuând tradițiile promovate de înaintași, de implicare în viața socială, în anul 1998, la mănăstire se înființează fundația cu caracter umanitar „Sfânta Maria”. Axată pe probleme de asistență socială fundația ajută mai ales copii din familii cu venituri mici din satele vecine: Văleni, Şuici, Bocănita, fiind într‐o permanentă colaborare cu directorii de școli.
Altar al dreptei credințe strămoșești, mânăstirea Văleni a dăinuit peste veacuri, prin strădania neostoită a obștii monahale, care a întreținut nestinsă candela iubirii creștine, lumină din lumina acesteia încălzind cu harul divin sufletele însetate de adevăr, lucru ce se continuă și astăzi prin devotamentul și credința monahiei Eliodora Papuc și a obștii monahale, și sub oblăduirea și binecuvântarea Înalt Preasfințitului Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.
