Mănăstirea Râncăciov este situată la 7 km spre nord de șoseaua veche Pitești‐București, în estul satului Râncăciov din comuna Călinești. Edificiul actual a fost precedat de alte două biserici, după cum s‐a constatat la nivel infrastructural în urma săpăturilor arheologice desfășurate de către specialiștii Muzeului Județean Argeș. Prima atestare ca lăcaș monahal, cu hramul Înălțarea Domnului, este consemnată într‐un hrisov dat de Radu cel Mare la 19 iulie 1498, însă data exactă a întemeierii mănăstirii nu este specificată. Potrivit acestui document, biserica exista deja pe vremea voievodului Vlad Călugărul, tatăl lui Radu cel Mare.
Cercetările arheologice au dus la concluzia că primul așezămînt menționat a fost o construcție din lemn, așezată pe temelie de piatră. Pe locul acesteia, așa cum reiese din vechea pisanie, căpitanul de păhărnicei Arsenie Şoimul și soția sa, Ana, au ctitorit, între 10 iunie 1647 și 27 septembrie 1648 noua biserică, fără a mai păstra hramul original. Pisania, dăltuită în piatră de Albești, menționează: „† Întru numele Tatălui și al Fiiului și a Duhului Sfînt, într‐ajutoriul prealuminatului și făcător de judecată, Hramul Sfentăi Văvedeniie besearecei și al casei Dumnezăiești și a noastră Sfântă Văvedeniie, în zilile dulcelui și prialuminatului creștin și de Dumnezău iubit, Io Matiiu Băsărab voivod și cu doamna Mării Sale Ilina, cu vrerea milostivului Dumnezău domnul Ţării Rumânești. Adecă eu robul lui Dumnezău, Arsenie, căpitan de păhărnicei, feciorul lui Dragomir postelnicul de Vlădeani și al jupânesei lui Mariia, și cu jupâneasa mea Anna, truditu‐ne‐am și ne‐am ostinit de am zidit și am (șters) acum den temelie, această sfântă mănăstire, în luna lui iuniie, în 10 zile, și au fost leatul 7155 (1647), și s‐au săvârșit în luna lui septemvrie, în 27 de zile, și au fost latul 7157 (1648)”.
În 1817 biseica era ruinată și a fost rezidită treizeci și unu de ani mai târziu, prilej cu care s‐a pus și o a doua pisanie, cu următorul conținut: „Rădicatu‐s‐au acest sfânt locaș întru slava și prăznuirea Intrării prea curatii fecioarei Maria Sfânta Sfinților în zilile înălțatului Domn Gheorghie Dimitrie Bibescu Voievod și în ale preao sfințitului mitropolit Neofit, fiind egumen al acestii sfinte mănăstiri David arhimandrit Râncocioveanul. Ani de la Iisus Hristos 1848, Maiu”. Zugravul bisericii de la 1848 a fost Teodor, al cărui nume s‐a păstrat înscris la proscomidie, alături, probabil, de data săvârșirii picturii – „1848, maiu”.
Ultima restaurare a bisericii s‐a făcut între anii 1941 și 1944. Din vechea mănăstire, astăzi se păstrează doar biserica mare și ruinele fostelor chilii. Edificiul monahal se află în curs de restaurare și consolidare. La Râncăciov a mai existat o mănăstire de călugărițe, în fostul cătun Călugărița, ale cărei ruine încă puteau fi văzute după Primul Război Mondial. Cel care conduce obștea de 2 viețuitori de la Râncăciov este Starețul Ioanichie Vacarciuc.
Mănăstirea Râncăciov
