Înainte de a veni evenimentele sângeroase din anul 1989, cu nouă luni mai înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, a protoiereului Emilian Stănescu de Câmpulung-Muscel şi a lui Petre Crăciunescu, Directorul Departamentului Cultelor, s-a reînfiinţat Mănăstirea Negru Vodă, cu primul ei stareţ, Arhimandritul Vichentie Punguţă.
Această mănăstire istorică, locul unde îşi dorm somnul cei dintâi domnitori ai Ţării Româneşti, Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru Basarab, a trecut, în decursul timpului, prin mari stricăciuni şi primejdii de tot felul.
Aici a fost Seminarul Teologic înfiinţat de Patriarhul Miron pentru şcolarizarea copiilor rămaşi orfani din Primul Război Mondial, care a avut ca elev şi pe eminentul muscelean Iustin Moisescu, Mitropolit al Ardealului şi apoi Patriarh al României (1977-1986).
Aşezământul cu şcoli şi tipografie avea să fie veriga de aur a culturii şi vieţii religioase din Muscel şi împrejurimi.
În îndelungata sa existenţă, această vatră monahală a avut suişurile şi coborâşurile ei, după evenimente istorice abătute asupra spaţiului voievodal.
Când, în 1988, Protoieria Câmpulung Muscel trecea de la Arhiepiscopia Bucureştilor la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, lucru nedorit de preoţi, Mănăstirea Negru Vodă era biserică de parohie, unde era slujitor preotul Emilian Stănescu, om sincer în felul lui. El a lucrat cu mâinile sale la restaurarea supravegheată de însuşi Patriarhul Iustin. Îşi aducea aminte, cu de-amănuntul, toate întâmplările că a fost elev timp de 8 ani, pe durata studiilor seminariale.
– Doresc, Prea Sfinţite, ca Mănăstirea Negru Vodă să devină ceea ce a fost odinioară, iar pe mine să mă transferaţi într-o parohie oarecare din Câmpulung Muscel îl aud grăind pe Protoiereul muscelean.
Dorinţa sa, neinspirată de oameni, mi-a mers la inimă. Aceasta era pe la sfârşitul anului 1988. În 23 aprilie 1989, deja avea loc instalarea primului stareţ al mănăstirii voievodale, în persoana Arhimandritului Vichentie Punguţă.
Nu doar pentru mine, ci mai ales pentru creştinii câmpulungeni, era o împlinire a testamentului lăsat de marele ctitor, Matei Vodă Basarab.
Nu uit pe Petre Crăciunescu, luminat director din Departamentul Cultelor care dădea aprobări rapide şi cu o notă înaltă de risc.
De atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, Mănăstirea Negru Vodă se bucură de rânduielile specifice unei chinovii monahale, spre bucuria evlavioşilor câmpulungeni şi a noastră, deopotrivă!
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
