Mănăstirea „Negru Vodă” este situată în Câmpulung Muscel, la intrarea dinspre Piteşti, pe Strada Negru Vodă, nr. 64.
Datorită intemperiilor vremii şi ale vremurilor, a fost rezidită de trei ori. Consturită în secolul al XIV‐lea, şi‐a păstrat statutul de biserică de mir, pănă în anul 1628. A fost apoi reclădită de către Matei Basarab între anii 1635
şi 1638. A treia reconstrucţie a fost realizată de către Filaret Beldiman egumenul, care a refăcut istorica biserică şi mănăstire între anii 1827 şi 1832, acest din urmă edificiu păstrându‐se până astăzi.
Tradiţia consemnează că bisrica a fost ctitorită, pentru prima dată în anul 1215 de către Radu Negru Vodă, de unde i se trage şi numele. Cercetările din epoca modernă atribuie însă biserica lui Basarab I Întemeietorul şi fiului său, Nicolae Alexandru Basarab, ale căror rămăşiţe pământeşti se odihnesc aici. Basarab I a fost înhumat aici la văleat 6860 (anul Domnului 1352) când, aşa cum atestă o inscripţie din Biserica Domnească din Curtea de Argeş, „… la Câmpulung a răposat marele Basarab voievod”, iar fiul său, Nicolae Alexandru, la 16 noiembrie 1364.
Inscripţia de pe mormântul lui Nicolae‐Alexandru Basarab (1352‐1364 d.Hr.), care se află în partea dreaptă a naosului, este următoarea: Luna noiembrie, în 16 zile, anul 6873 (anul bisericesc după era bizantină corespunde cu anul 1364 al erei creştine), s‐a pristăvit marele şi singurul stăpânitor, Domnitor IO Niculae Alexandru Basarab, fiul Marelui Basarab. Indictionul 3.
În anul 1628, sub domnia lui Alexandru Iliaş, „… vechiciunea şi cutremurul pământului cuprinzîndu‐o de toate părţile cu crăpătură, surpatu‐se‐au şi se‐au răsipit până la pământ”, rămânând astfel până la 1635, când binecredinciosul voievod Matei Basarab, „pre acelaşi temei cu aceleaşi pietri, a o zidi început‐a” la văleat 7143 (anul Domnului 1635), fiind ispravnic Socol Cornăţeanu. Rectitorirea s‐a finalizat trei ani mai târziu. Odată cu reclădirea bisericii, Matei Vodă a
aprins aici şi candela culturii naţionale, întemeind o tipografie foarte valoroasă pentru acea vreme. În anul 1650, în urma unui trăznet, au ars şi tipografia şi târgul Câmpulungului. Edificiul reclădit de Matei Basarab a dăinuit până în anul 1819, când, „din multe ploi” a căzut o parte din bolta mare, lăcaşul fiind închis.
Grigorie Ghica voievod, văzând starea în care se afla mănăstirea, l‐a pus pe egumenul Filaret Apamis Beldiman să o refacă. Sprijinit de banul Constantin Filipescu, de banul Grigorie Brâncoveanu şi de Iosif, întâiul episcop al Argeşului, după planurile arhitectului francez Frantz Walet, egmenul săvârşeşte „de tot lucrul” la leat 1831, noua biserică târnosindu‐se la 30 octombrie 1832. În anul 1955 s‐a refăcut şi pictura de către călugării dela mănăstirea Plumbuita, îndrumaţi de arhimandritul Sofian Boghiu. Iconostasul bisericii este împodobit de opera iconografică a zugravului Ghermano, ieromonah, în 1834. Din păcate, din pictura originală, semnată de către Pârvu Mutu la vremea tinereţilor sale, nu s‐a mai păstrat absolut nimic.
Ca urmare a lucrărilor de restaurare din perioada 1981‐1986, făcute prin purtarea de grijă a Patriarhului Iustin Moisescu, istoricul lăcaş a fost readus la „frumuseţea cea dintâi” .
În ce priveşte biserica bolniţă, aceasta a fost ridicată în anul 1718 de către egumenul Teofan, înlocuind vechea bolniţă de lemn, datând de pe vremea lui Matei Basarab. La mijlocul secolului al XIX‐lea respectiv între anii 1860 şi 1862, biserica a fost pictată de către renumitul artist Gheorghe Tattarescu. Restaurarea şi aducerea la forma originală a bisericii bolniţă a fost realizată în anul 1977 de către Direcţia Comisiei Monumentelor Istorice.
Astăzi, sub atenta privire şi încurajare a Chiriarhului, Protosinghelul Serafim Caiea, stareţul mănăstirii, continua restaurarea ansamblului monahal şi supraveghează obştea de 8 vieţuitori.
Mănăstirea Negru Vodă
